Se spune că frumusețea stă în ochiul celui care privește.
Dar ce se întâmplă atunci când cel mai critic, mai sever și mai nemilos privitor este chiar tu?
Atunci când propria imagine devine un standard imposibil de atins, iar valoarea personală ajunge să fie măsurată exclusiv prin greutate și aspect fizic, relația cu mâncarea nu mai este una firească. Devine un câmp de luptă interior.
Bulimia nu este doar despre mâncare. Este despre control, rușine, vinovăție și o nevoie profundă de acceptare.
Ce este bulimia
Bulimia nervoasă este o tulburare de comportament alimentar care apare frecvent la adolescente și tinere adulte, dar nu este exclusivă acestui grup.
Aceasta se caracterizează prin episoade recurente de supraalimentare (binge eating), în care persoana consumă, într-un timp scurt, o cantitate mare de alimente, însoțite de sentimentul pierderii controlului.
Spre deosebire de mâncatul ocazional în exces, în bulimie există o relație compulsivă cu alimentația. Persoana se gândește la mâncare încă de dimineață, anticipând momentul în care „va ceda din nou”. Există o convingere profundă că acest comportament este inevitabil.
De cele mai multe ori, episoadele apar spre sfârșitul zilei, după perioade de efort, stres sau restricție alimentară. După episodul de supraalimentare apare, aproape invariabil, un sentiment intens de vinovăție, rușine și autocritică.
Caracteristicile bulimiei
Bulimia se manifestă printr-un tipar specific de comportamente și trăiri:
-
consumul rapid al unei cantități mari de alimente într-un interval scurt (de obicei sub două ore)
-
senzația de pierdere a controlului asupra comportamentului alimentar
-
imposibilitatea de a se opri din mâncat sau de a controla cantitatea ingerată
-
utilizarea unor comportamente compensatorii pentru a preveni creșterea în greutate
Aceste comportamente compensatorii pot include:
-
provocarea vărsăturilor
-
utilizarea excesivă de laxative, diuretice sau alte substanțe
-
perioade de post sever
-
exerciții fizice excesive
-
utilizarea pastilelor pentru slăbit
Un alt element definitoriu este faptul că stima de sine este influențată în mod disproporționat de greutatea corporală și de forma corpului.
Pentru a vorbi despre bulimie, aceste episoade apar, în medie, de cel puțin două ori pe săptămână, pe o perioadă de minimum trei luni.
Formele bulimiei
Bulimia poate îmbrăca două forme principale:
1. Forma cu comportamente purgative
Persoana recurge frecvent la:
-
vărsături provocate
-
laxative
-
diuretice
-
clisme
2. Forma fără comportamente purgative
În acest caz, persoana nu recurge la purgative, dar utilizează alte strategii compensatorii:
-
post alimentar
-
exerciții fizice intense și excesive
Factori implicați în apariția bulimiei
Bulimia este rezultatul unei interacțiuni complexe între factori biologici, psihologici și sociali.
Factori genetici
Studiile arată existența unei vulnerabilități genetice, care, în combinație cu factorii de mediu, poate crește riscul de dezvoltare a tulburării.
Factori socioculturali
Promovarea unui ideal corporal nerealist – corpul foarte slab, perfect – creează presiuni intense, în special asupra femeilor. Aceste standarde sunt adesea internalizate și devin criterii de autoevaluare.
Factori psihologici
-
stima de sine scăzută
-
perfecționismul
-
dificultăți de reglare emoțională
-
nevoia de control
-
autocritica excesivă
În multe cazuri, episoadele de supraalimentare sunt o modalitate de a face față emoțiilor dificile: stres, tristețe, anxietate sau singurătate.
Ce ascunde, de fapt, bulimia
Dincolo de comportamentul alimentar, bulimia este adesea o formă de coping.
Mâncarea devine:
-
o modalitate de a calma emoțiile
-
un refugiu temporar
-
o formă de auto-reglare
Însă acest „refugiu” este urmat de vinovăție și rușine, ceea ce menține un cerc vicios:
restricție → pierdere de control → supraalimentare → vinovăție → comportamente compensatorii → reluarea ciclului
Rolul psihoterapiei în tratamentul bulimiei
Psihoterapia este esențială în tratarea bulimiei, deoarece nu vizează doar comportamentul alimentar, ci și mecanismele profunde care îl susțin.
Principalele obiective ale intervenției sunt:
-
înțelegerea cauzelor emoționale ale tulburării
-
identificarea și restructurarea gândurilor disfuncționale legate de corp și alimentație
-
dezvoltarea unei relații sănătoase cu mâncarea
-
îmbunătățirea imaginii de sine
-
dezvoltarea unor strategii eficiente de reglare emoțională
-
înlocuirea comportamentelor compensatorii cu alternative sănătoase
Pe parcursul terapiei, persoana învață să își recunoască nevoile reale și să răspundă la ele într-un mod sănătos, fără a mai folosi mâncarea ca mecanism principal de reglare.
Concluzie
Bulimia nu este un semn de slăbiciune și nici o problemă de voință. Este o tulburare complexă, în care corpul și emoțiile sunt prinse într-un conflict dureros.
Vindecarea începe atunci când persoana nu mai luptă împotriva propriului corp, ci începe să-l înțeleagă.
Referinte:
DSM IV – Manual de diagnostic şi statistică a tulburărilor mentale, ediţia a patra, Editura Asociaţiei Psihiatrilor Liberi din România, Bucureşti, 2003
Toate articolele de pe acest website sunt oferite in scop informativ si nu pot inlocui sfatul medicului dumneavoastra. Psiholog Lucretia Preda-Rodeanu – Cabinet Individual de Psihologie nu este responsabil pentru diagnosticul pus de catre un utilizator pe baza continutului acestui site. Consultati intotdeauna medicul atunci cand aveti probleme legate de sanatatea dumneavoastra.