Primul an de viata al copilului si, mai ales, perioada cuprinsa intre 0–0,5, se caracterizeaza printr-o faza simbiotica, adica exista legaturi foarte stranse intre mama si copil.
Ce inseamna faza de simbioza? Este acea stare de nediferentiere, de fuziune a copilului cu mama si, in special, imaginea iluzorie a unei granite comune a celor doi care, in realitate, sunt separati.
Momentele cele mai importante ale fazei simbiotice
-
-
Contactul intens, apropierea senzoriala intre mama si copil, mijlocite prin mangaieri, dezmierdari, saruturi, imbratisari, purtarea in brate, bunastarea fizica a copilului (mancare, hidratare, caldura, baie), leganare, calmare, linistire a agitatiei emotionale a copilului provocate de tensiune si teama.
-
-
Intre cei doi ia nastere un dialog in care mama il priveste, ii zambeste, face gesturi de incurajare, ii vorbeste, reactioneaza la exprimarile mimice si vocale, la sunete de bucurie si gangurit si ii oglindeste trairile, percepe instinctiv nevoile copilului.
-
Copilul devine punctul central al intereselor materne si al manifestarilor ei emotionale. Bebelusul asteapta prezenta mamei, disponibilitatea ei permanenta, se comporta mai mult pasiv-receptiv.
-
La sfarsitul unei faze simbiotice care s-a desfasurat bine, copilul poseda siguranta ca exista intotdeauna cineva care ii inlatura tensiunile legate de neplacere si de nevoi. Prezenta calda si constanta a mamei ii satisface dorinta de siguranta si ocrotire.
Simbioza nefericita sau partial perturbata
Retragerea partiala sau totala a afectiunii materne si manifestarilor daunatoare cauzate de personalitatea perturbata a mamei conduc la imbolnaviri prin deficit emotional. De cele mai multe ori, acest deficit emotional se manifesta prin depresie nevrotica.
Exista o legatura intre nevoile nesatisfacute din primul an de viata (protectie, afectiune, siguranta) si depresia care apare mai tarziu, individul depresiv fiind fixat la nevoia de iubire pasiva din perioada timpurie.
Cum gandeste o persoana cu un astfel de deficit?
Cel care sufera din cauza unui astfel de deficit isi descrie dorintele simbiotice astfel:
-
“Intreaga lume, tot ceea ce inseamna ceva pentru mine, trebuie sa ma iubeasca si sa ma protejeze in orice fel, dar nimeni nu trebuie sa astepte de la mine eforturi sau rasplata. Conteaza doar dorintele, interesele si nevoile mele, nimeni care inseamna ceva pentru mine nu are voie sa aiba interese, dorinte sau nevoi care sa fie diferite de ale mele: daca, totusi, cineva are dorinte proprii, trebuie sa si le subordoneze usor si fara ranchiuna celor pe care le am eu, pentru ei trebuie sa fiu o bucurie, o placere si sa se adapteze dorintelor mele. Cand se intampla asa, eu sunt bun, vesel, si fericit si asta trebuie sa ajunga si celuilalt. Cand nu se intampla asa, este pur si simplu ingrozitor pentru mine si pentru lume.” (Balint, 1968)
Cand acest om nu primeste substitutul pentru ceea ce-i lipseste, atunci el va considera ca viata sa nu mai merita sa fie traita si ca ar fi cel mai bine sa moara. Il vor stapani sentimente de lipsa de sens, de gol, de a fi parasit, si de a fi mort. Va avea sentimente de neimplinire, gol emotional, insatisfactie chinuitoare.
Uneori, are convingerea ca indeplinirea unor scopuri (o casa, job, un partener, etc.) ar duce la desfiintarea acestui gol. Insa, de fiecare data cand visul i se indeplineste, devine constient ca a vanat o fantoma si, de multe ori, se simte mai rau ca inainte. Bucuriile normale ale vietii fie sunt fade, fie vor putea acoperi doar pentru putin timp deficitul resimtit. Viata unei astfel de persoane este centrata pe cautarea unui obiect matern. In incercarea sa de a invinge lipsa, va recurge la urmatoarele strategii:
-
Incercarea de satisfacere directa cautand un partener de iubire care sa anuleze lipsa de fericire si sa ofere mult-dorita satisfactie;
-
Usurarea chinului prin surogate: mancare, alcool, consumism, furia pasionala a calatoriilor, cautari spirituale ale vindecarii la diferite secte si grupari;
-
Modalitatea anesteziei: activitati neincetate, inscenarea de conflicte sociale dramatice si tragedii, dependenta de munca, etc.;
-
Refularea sentimentului lipsei si inlocuirea acestuia cu o simptomatologie somatica psihogena.
Ce isi propune psihoterapia?
Prin psihoterapie, pacientul va fi ajutat sa perceapa faptul ca sufera de un sentiment dureros al deficitului. Acesta isi va forma o imagine a posibilelor surse de perturbare a dezvoltarii sale din copilaria timpurie si va intelege faptul ca nevoile sale simbiotice actuale au fost candva legitime in fazele precoce ale vietii sale. Adevarata renuntare la aceasta dorinta si abandonarea ei cu ajutorul unui travaliu intens de doliu ar putea sa-l elibereze de permanenta sa foame simbiotica.
Referinte bibliografice:
-
Balint M. (1968): Aspecte terapeutice ale regresiei, Klett-Cotta, Stuttgart, 1970;
-
Spitz R. A., Wolf (1946): Analitic depression, The Psihoan. Study of the child 2;
-
Stiemerling D. (1995): 10 abordari terapeutice ale depresiei, Ed. Trei, 2006.
Toate articolele de pe acest website sunt oferite in scop informativ si nu pot inlocui sfatul medicului dumneavoastra. Psiholog Lucretia Preda – Cabinet Individual de Psihologie Galati nu este responsabil pentru diagnosticul pus de catre un utilizator pe baza continutului acestui site. Consultati intotdeauna medicul atunci cand aveti probleme legate de sanatatea dumneavoastra.
(Bucuresti Galati)
Cabinet Psihologie Galati / Programari-0740226826
Leave a Reply