Plasticitatea creierului, cunoscuta si sub denumirea de neuroplasticitate („neuro”=neuroni, „plasticitate”=maleabilitatea creierului), se refera la capacitatea creierului de a se schimba si adapta, ca urmare a experientei. Pana in anul 1960, cercetatorii au fost convinsi ca schimbarile la nivelul creierului ar putea avea loc numai pe parcursul copilariei, incepand cu maturitatea timpurie structura fizica a creierului fiind, in cea mai mare parte, permanenta.

Conform noilor cercetari, creierul continua sa creeze noi legaturi neuronale modificandu-le pe cele existente, in scopul de a se adapta la noi experiente, de a asimila noi informatii si de a crea amintiri noi. In cartea sa, „Principiile psihologiei”, psihologul William James scria: „Materia organica, in special tesutul nervos, pare inzestrat cu un grad foarte ridicat de plasticitate”. Cu toate acestea, aceasta idee a fost ignorata multi ani.

In anii 1920, cercetatorul Karl Lashley a furnizat dovezi in ceea ce priveste modificarea cailor neuronale la maimutele rhesus. Prin anii 1960, cercetatorii au inceput sa exploreze cazurile unor persoane in varsta care suferisera accidente vasculare cerebrale masive si care au putut sa-si recapete functionarea creierului, demonstrand astfel ca creierul a fost mult mai maleabil decat se credea. Cercetarile moderne au evidentiat, de asemenea, capacitatea creierului de a se reface in urma unei „avarii”.

In lucrarea „The Brain that Chances Itself: Stories of Personal Triumph from the Frontiers of Brain Science”, Norman Doidge sugereaza ca aceasta convingere conform careia creierul ar fi incapabil de schimbare a provenit din trei surse majore: in primul rand, a fost credinta straveche potrivit careia creierul ar fi mai mult ca o masina extraordinara, capabila de lucruri uimitoare, insa incapabila de dezvoltare si schimbare; in al doilea rand, observatia ca oamenii care au suferit deteriorari grave ale creierului au fost de multe ori in imposibilitatea de a se recupera; in al treilea rand, inabilitatea cercetatorilor de a observa efectiv activitatile microscopice de la nivelul creierului a jucat de asemenea un rol in mentinerea acestei idei.

In prezent, multumita progreselor in tehnologie, cercetatorii au posibilitatea de a studia in profunzime modul de functionare a creierului, studiile din domeniul neurostiintelor demonstrand ca oamenii nu se limiteaza doar la abilitatile mentale cu care se nasc si ca un creier deteriorat este adesea destul de capabil de a face schimbari remarcabile.

Cum functioneaza neuroplasticitatea?

Creierul uman este alcatuit din 86 miliarde de neuroni. Cercetatorii timpurii credeau ca neurogeneza (crearea de noi neuroni) s-ar opri la scurt timp dupa nastere. Astazi, se intelege ca creierul are capacitatea remarcabila de a se reorganiza, de a crea noi conexiuni si, in unele cazuri, chiar de a crea noi neuroni.

Exista cateva caracteristici definitorii ale neuroplasticitatii:

– Aceasta poate varia in functie de varsta; in timp ce plasticitatea apare de-a lungul vietii, anumite modificari sunt mai predominante in perioade specifice ale vietii. Creierul tinde sa se schimbe in mare parte in primii ani de viata, in general, creierul tanar fiind mai sensibil si mai receptiv la experiente comparativ cu creierul matur.
– Implica o varietate de procese; plasticitatea este in curs de desfasurare pe tot parcursul vietii, implicand celulele creierului, inclusiv gliale si vasculare, altele decat neuronii.
– Se poate produce din doua motive diferite: ca urmare a invatarii, experientei si formarii memoriei, sau ca urmare a unor leziuni cerebrale. In acest ultim caz, cum ar fi in timpul unui accident vascular cerebral, zonele din creier asociate cu anumite functii pot fi deteriorate. In cele din urma, partile sanatoase ale creierului pot prelua aceste functii, abilitatile fiind recuperate.
– Mediul joaca un rol esential in acest proces, dar genetica poate avea, de asemenea, o influenta. Interactiunea dintre acestea doua joaca un rol important in plasticitatea creierului.
– Nu intotdeauna plasticitatea creierului este buna. Modificarile la nivelul creierului sunt adesea vazute ca imbunatatiri, dar nu intotdeauna este vorba despre acest lucru. In unele cazuri, creierul ar putea fi influentat de substante psihoactive sau conditii patologice care pot duce la efecte negative asupra creierului si comportamentului.

Tipuri de neuroplasticitate

-Plasticitatea functionala se refera la capacitatea creierului de a prelua functiile dintr-o zona cu leziuni, in alte zone intacte;
-Plasticitatea structurala se refera la capacitatea creierului de a-si schimba structura fizica in urma invatarii.

Primii ani din viata copilului se caracterizeaza printr-o dezvoltare rapida a creierului. La nastere, fiecare neuron in cortexul cerebral are un numar estimat de 2.500 de sinapse; la varsta de trei ani, acest numar creste la 15.000 de sinapse pe neuron. Cu toate acestea, la adultul mediu, numarul sinapselor se injumatateste. De ce? Pentru ca, in scopul obtinerii de noi experiente, unele conexiuni sunt consolidate, in timp ce altele sunt eliminate, proces cunoscut sub denumirea de taiere sinaptica. Neuronii utilizati frecvent dezvolta legaturi mai puternice, in timp ce legaturile care sunt rareori sau niciodata folosite, in cele din urma, mor. Prin dezvoltarea de noi conexiuni si taiere sinaptica, creierul uman este capabil sa se adapteze in permanenta la mediul in schimbare.

Referinte :

– Doidge, Norman (2007) . The Brain That Changes Itself: Stories of Personal Triumph from the frontiers of brain science. New York: Viking.
– Gopnic, A., Meltzoff, A., Kuhl, P. (1999) . The Scientist in the Crib: What Early Learning Tells Us About the Mind, New York, NY: HarperCollins Publishers.
– Kolb, B., & Gibb, R. (2011) . Brain plasticity and behaviour in the developing brain. Journal of the Canadian Academy of Child and Adolescent Psychiatry. 20 (4), 265-276.

Sursa: www.psychology.about.com

Cabinete de Psihologie Bucuresti Cabinete

Dacă o personalitate histrionică vă este partener de viață, bucurași-vă de spectacol și diversitate! Dacă o personalitate histrionică vă este șef, încercați să rămâneți voi înșivă! Dacă o personalitate histrionică vă este coleg, păstrați distanța care îi va îngădui să vă idealizeze!

Prin ce se caracterizează o personalitate histrionică?

• Caută în permanență să atragă atenția celorlalți, punând în joc toate mijloacele de care dispune: ținuta provocatoare, tentative de seducție, declarații teatrale, schimbări de atitudine de la seducție la indiferență, solicitări dramatice de ajutor, orice formă de „joc mare” pentru a atrage atenția celuilalt;

• Are tendința de a idealiza anumite persoane vorbind despre ele cu admirație. urmând deodata o depreciere excesivă;

• Nu agrează situațiile în care nu este în centrul atenției, în care nu este obiectul atenției generale;

• Caută permanent afecțiunea anturajului;

• Dramatizează exprimarea propriilor emoții care sunt foarte schimbătoare;

• Stilul discursului său este mai degraba emoțional, fiind lipsit de precizie și detaliu, evocând impresii;

• Sub aparența spectaculoasă. se ascunde o depreciere a propriei persoane, cerând necontenit o întărire în privirea fascinată a celuilalt;

• Emoțiile lor se schimbă cu repeziciune, fiind greu de spus dacă au ca scop trezirea interesului celorlalți sau dacă, aidoma copiilor, trec de la râs la plâns.

Cum să ne purtăm cu o personalitate histrionică?

Recomandabil:

• Nu vă enervați atunci cand această persoană depașește orice limită, ci încercați să acceptați histrionismul ca pe ceva obisnuit. Asteptați-vă la tot felul de exagerări și dramatizări!

• Histrionicii sunt uneori greu de suportat, deoarece discursul lor este unul imprecis, dramatic, centrat pe emoții, în timp ce toți se așteaptă la un discurs precis, factual, centrat pe probleme și posibile soluții. Lasați spațiu de acțiune și desfășurare unei personalități histrionice, dar stabiliți niște limite suportabile pentru dumneavoastră. Lăsați-le, din când în când, să se manifeste, dar stabiliți, totusi, niște reguli!

• Dacă este încredințată că întregul interes este orientat asupra ei, personalitatea histrionică se va debarasa, fie și pentru cîteva clipe, de comportamentul teatral și manipulatoriu. Nu lasați să treacă aceste momente fără a reacționa și fără a încuraja normalitatea. Cel mai bun mijloc de a descuraja un comportament incomod este de a încuraja comportamentul opus atunci când acesta se produce. Aratați-le interes ori de cate ori au un comportament normal!

• Personalitățile histrionice au tendinta de a idealiza sau desconsidera personajele din anturajul lor. Ele caută emoții puternice pe care, uneori, nu le pot controla. Colegul dvs. histrionic vă va idealiza până în momentul în care îl veți decepționa. Nu vă neliniștiți prea tare pentru că, imediat ce îi veți acorda atenția necesară, vă va iubi din nou. Pregatiți-vă să treceți de la statutul de erou la cel de infam și invers!

Nerecomandabil:

• Să vă amuzați pe seama lor, deoarece acest lucru va căpăta accente dramatice, aceste persoane apelând la toate mijloacele posibile (lacrimi, tentative de suicid) pentru a vă recâștiga atenția;

• Să vă lăsați impresionați de tentativele de seducție. Pentru a vă capta atenția, aceste persoane vor avea tendința de a sexualiza relația chiar și într-un context profesional. În acest scop, se vor folosi de o vestimentație provocatoare, zâmbete fermecatoare, priviri enigmatice. Cei care vor cădea în capcana lor, vor fi surprinși să constate că vor fi respinși cu un aer ușor intrigat. Toată parada unei personalități histrionice nu are decât un singur scop: acela de a atrage atenția, de a vrăji, fără intenția unei relații intime.

• Să vă lasați prea tare înduioșați. Comportamentul infantil, fragilitatea, emotivitatea de care dau dovadă aceste persoane vă pot înduioșa și vă pot trezi comportamentul protector. Pierzând din detașare și obiectivitate, riscați să fiți antrenat în stările fluctuante ale personalității histrionice și, în acest fel, nu o veți mai putea ajuta. Nu uitați că, pentru aceasta persoana, publicul sunteți dvs. și că un public prea facil pierde ușor interesul actorului.
  

Referinte:

1. Dictionar de psihiatrie si psihopatologie clinica, Bucuresti, 1998;
2. Manual de diagnostic şi statistică a tulburărilor mentale, ediţia a patra, Editura Asociaţiei Psihiatrilor Liberi, Bucureşti, 2003

Toate articolele de pe acest website sunt oferite in scop informativ si nu pot inlocui sfatul medicului dumneavoastra. Psiholog Lucretia Preda – Cabinet Individual de Psihologie Galati nu este responsabil pentru diagnosticul pus de catre un utilizator pe baza continutului acestui site. Consultati intotdeauna medicul atunci cand aveti probleme legate de sanatatea dumneavoastra. 

Psihologi Galati 14

Cabinet Psihologie Galati / Programari-0740226826

Ce se poate spune despre personalitatile depresive? Exista dovezi indiscutabile in legatura cu rolul pe care il joaca ereditatea intr-o depresie, dar nici rolul educatiei nu trebuie minimalizat. Educatia care il face pe copil sa aiba o proasta parere despre sine, sporeste riscul ca acesta sa dezvolte o personalitate depresiva, mai ales daca are o predispozitie biologica. Educatia in care copilului ii sunt impuse idealuri de perfectiune pe care nu este in stare sa le atinga, ii poate induce sentimente de insuficienta si culpabilitate care vor favoriza dezvoltarea personalitatii depresive. 

Prin ce se caracterizeaza

personalitatea de tip depresiv?

• • Pesimism constant: indiferent de situatia in care se afla, vede doar latura negativa a acesteia si riscurile posibile, minimalizand aspectele pozitive si supraevaluandu-le pe cele negative;

• • Dispozitie trista chiar si in absenta unor evenimente care ar justifica-o;

• • Ahedonie: nu resimte placerea nici in cazul unor activitati care, in mod normal, ar fi considerate fericite; nu pare sa se bucure de viata, nimic nu i se pare agreabil;

• Autodepreciere: nu se simte niciodata la inaltime, nutreste sentimente de culpabilitate si inaptitudine, chiar si atunci cand ceilalti il apreciaza.

Contrar a ceea ce se crede adesea, nu se obtine o ameliorare prin simpla constientizare; personalitatile depresive pot cauta la nesfarsit cauzele in trecutul lor, fara a reusi insa sa depaseasca aceasta stare. Constientizarea este o etapa necesara, dar nu suficienta. Motive pentru care o personalitate depresiva poate refuza ajutorul de specialitate:

• • „Starea mea nu este o boala ci, pur si simplu, asa e firea mea.”

• • „Atata vreme cat imi vad de familie si de munca, nu vad niciun motiv pentru a ma duce la psiholog.”

• • „Faptul ca nu ma simt bine este o chestiune de vointa; daca ma mobilizez un pic si imi dovedesc vointa, imi va fi mult mai bine.”

• • „Psihologul nu ma poate ajuta cu nimic. Nu vad de ce sa-mi dezvalui secretele in fata unui strain, indiferent ce calificare are.”

• • „Nu iau medicamente pentru ca, oricum, sunt niste droguri de care risti sa devii dependent si, oricum, nu rezolva problema.”

• „Sunt fericit asa cum sunt. Cum adica sa ma simt altfel?”

Cum sa ne comportam

cu personalitatile depresive?

Recomandabil:

• • Incurajati-i sa participe la activitati placute! Au tendinta de a refuza chiar si ocaziile care le fac placere, din cauza oboselii sau fricii de a nu fi la inaltime. Evitati sa procedati in urmatoarele doua moduri: sa ii lasati in pace, pe principiul „N-are decat sa faca ce vrea” sau sa ii implicati in activitati care le depasesc puterile.

• • Aratati-va afectiunea si consideratia!

• • Indemnati-i sa con

• • Evidentiati-le situatiile pozitive! Indiferent de situatie, personalitatea depresiva vede doar partea goala a paharului. Reamintiti-le aspectele pozitive, recunoscandu-le, totusi, punctul de vedere!

• sulte un specialist! Aceasta tulburare de personalitate se inscrie in randul celor ce astazi beneficiaza de progrese remarcabile.

Nerecomandabil:

• Sa le spuneti sa se trezeasca. Se vor simti respinse, neintelese, desconsiderate.

• Sa le tineti predici. 

• Sa va lasati atrasi de lumea lor. Aceste persoane par sa ne invite sa le cunoastem lumea si felul de a trai. Alaturandu-va tristetii lor, nu le veti putea fi de vreun folos.
  

Toate articolele de pe acest website sunt oferite in scop informativ si nu pot inlocui sfatul medicului dumneavoastra. Psiholog Lucretia Preda – Cabinet Individual de Psihologie Galati nu este responsabil pentru diagnosticul pus de catre un utilizator pe baza continutului acestui site. Consultati intotdeauna medicul atunci cand aveti probleme legate de sanatatea dumneavoastra. 

 Psihologi Galati

Cabinet Psihologie Galati / Programari-0740226826

Cum gandeste o personalitate de tip schizoid: „Am oroare de intalnirile la care vine multa lume”; „Relatiile cu ceilalti sunt imprevizibile, epuizante, izvor de neintelegeri; asa ca, este mai bine sa le eviti”. Prin ce sa caracterizeaza o personalitate de tip schizoid:

• • Pare a fi impasibila, greu de deslusit, detasata;

  • Este sau pare indiferenta la complimente, elogii sau critici;

• • Nu cauta compania nimanui;

• • Nu leaga prietenii cu usurinta;

• • Are un cerc foarte restrans de prieteni, deseori din cercul familial;

• • Prefera activitatile solitare;

• • Nu pare a-si schimba atitudinea, nici cand relatia se prelungeste;

  • Ii este foarte greu sa isi exprime sentimentele.

Cum percepe lumea o personalitate de tip schizoid

Este foarte dificil sa intelegem cum vede lumea o personalitate schizoida, deoarece indivizii cu acest tip de personalitate nu se destainuie. In general, ei considera ca toti ceilalti sunt imprevizibili si, din aceasta cauza, chiar foarte obositori. A comunica cu ceilalti reprezinta, pentru o personalitate schizoida, un efort considerabil. Acest apetit scazut pentru a comunica cu ceilalti al schizoizilor ar putea fi justificat prin faptul ca ei sunt mai putin sensibili la parerile celorlalti, indiferent daca este vorba de admiratie sau de critica. Spre deosebire de alte personalitati dificile (histrionicul, narcisicul) care-si cauta auditori in permanenta, schizoidul este mult mai autonom. Prefera sa lucreze singur, sa viseze, sa-si faureasca propriul mediu. Sunt experti in disciplina lor, de care sunt absorbiti cu totul.

Schizoidia aduce suferinta in momentul in care ei se izoleaza din punct de vedere afectiv si social, iar pe plan profesional vegeteaza pe posturi neinsemnate, deoarece le lipseste capacitatea de a comunica cu ceilalti pentru a-si implini viata profesionala si sociala.

Cum sa ne comportam cu o personalitate de tip schizoid

Recomandabil:

• Respectati-le nevoia de singuratate! Pentru ei, singuratatea reprezinta oxigenul necesar refacerii dupa un efort; singuratatea reprezinta conditia necesara pentru a se concentra asupra activitatilor care le da o stare de bine;

• Puneti-i in situatii care sunt pe masura lor!
  

• Observati-le lumea interioara! Aceste persoane au o lume interioara foarte bogata, in contrast cu aparenta lor rezerva. Au o gandire ampla si originala, apeleaza la visare si imaginatie, iar sensibilitatea lor dezvaluie uneori adevarate comori;

• Respectati-le momentele de tacere! Numai asa veti avea sansa de a auzi lucruri originale, de a descoperi o lume fascinanta, un cadou rar pe care il vor oferi doar celor privilegiati care au stiut sa il faca sa se simta bine;

• Apreciati-le calitatile ascunse! Ganditi-va la personalitatea schizoida ca la un tovaras de calatorie, de pescuit sau ca la un coechipier intr-o excursie.

Nerecomandabil:

• Sa-i obligati sa-si exprime sau sa isi manifeste emotiile (veti incerca in zadar);

• Sa-l obligati la prea multa conversatie. Pentru ca nu prea vorbesc, sunt considerati buni auditori. Aveti grija sa nu dea semne de plictiseala sau oboseala!

• Sa-i lasati sa se izoleze complet; chiar daca va temeti ca ar putea ajunge pustnici, nu-i obositi cu un exces de conversatie, intalniri sau vizite!

Daca v-ati casatorit cu o personalitate schizoida, obisnuiti-va cu ideea ca viata sociala a cuplului depinde doar de dvs.! 

Cum gandeste narcisicul: „Sunt o fiinta exceptionala, mai meritorie decat altii si toata lumea trebuie sa ma respecte.”; „Regulile obisnuite nu se aplica oamenilor ca mine.”; „Sunt deasupra oamenilor de rand, mi se cuvine mai mult decat celorlalti.”; „Am si voi avea in continuare succes rasunator atat in plan profesional cat si in plan personal.”; „Regulile sunt facute pentru oameni obisnuiti si, prin urmare, nu se aplica mie.”; „Toti cei din jur sunt datori sa-mi impartaseasca punctul de vedere.”; „Sunt deasupra oamenilor de rand, motiv pentru care voi sta numai cu oameni importanti.”.

Cum se comporta narcisicul in relatiile cu ceilalti?

• Se considera indreptatit la atentii si privilegii, fara a simti intr-un fel obligativitatea reciprocitatii;

• Cand nu primeste atentia cuvenita sau privilegiile pe care si le doreste devine furibund;

• Exploateaza si manipuleaza pe cei din jur pentru a-si atinge scopurile;

• Are foarte putina empatie, iar emotiile celor din jur nu prea il misca;

• La un talent egal, narcisicul are sanse mult mai mari decat o persoana mediocra sa se „vanda”, fiind absolut convins ca el este cel mai bun;

• Intr-o competitie, va avea mai putine scrupule deoarece considera ca locul castigatorului i se cuvine pe drept;

• Ajuns intr-o functie de conducere, nu va fi stapanit niciodata de teama ca va esua pentru ca „stie” ca este cel mai capabil.

Cum sa ne purtam cu o personalitate narcisica?

Recomandabil

• Aprobati-l ori de cate ori este sincer! Personalitatea narcisica considera ca i se cuvine intreaga voastra admiratie. Daca doriti sa ramaneti in relatii bune, nu ezitati sa-i faceti complimente! Avantajele vor fi multiple pentru ca, in acest fel, persoana narcisica va va considera o persoana inteligenta care stie sa-i recunoasca valoarea. Nu va fi tentata sa va impresioneze cu orice chip. Va fi mai putin iritabila in prezenta dvs., iar o critica bine plasata va avea valoare in ochii ei.

• Nu ezitati sa-i explicati reactiile celorlalti! Nu este vorba sa-i spuneti ca celalalt are dreptate ci ca, mai degraba, fiecare vede lucrurile altfel; pentru a convinge pe cineva, este preferabil sa incepi prin a-i explica unei persoane ca ii intelegi punctul de vedere, ceea ce nu inseamna ca esti de acord.

• Respectati cu scrupulozitate convenientele! Narcisicul se considera o persoana mult mai importanta decat voi si asteapta sa fie tratata ca atare. Daca veti intarzia sa-l salutati sau daca gresiti ordinea in care trebuie facuta prezentarile, daca sunteti prea familiara cu el, riscati sa-l iritati. Nu uitati ca este o persoana susceptibila chiar si la cele mai mici detalii si amanunte care pentru dvs. sunt insignifiante!

• Daca trebuie neaparat sa-i aduceti o critica, fiti extrem de precisi! Aduceti-va aminte ca telul criticilor voastre nu este acela de a-l face le celalalt sa-si modifice conceptia despre lume si viata, ci de a-l incita sa-si schimbe atitudinea. Categoric, nu-i reprosati unui narcisic ca este egoist, egocentric sau ca se crede deasupra celorlalti! Nu atacati persoana, ci comportamentul!

• Pastrati discretia in privinta propriilor dvs. reusite si privilegii! Invidia, aceasta emotie neplacuta care il napadeste in permanenta pe narcisic, are valori inzecite. Cum el considera ca merita mai mult decat ceilalti, privilegiul unei alte persoane i se va parea o nedreptate personala.

Nerecomandabil

• Sa va opuneti sistematic. De obicei, personalitatile narcisice sunt iritante ca sa nu spunem insuportabile. Veti avea chef sa le contraziceti sistematic, sa va aratati ostili, sa-i raniti in amorul propriu. Aceste comportamente va vor calma pe moment, dar va face ca relatia sa fie si mai incordata.

• Sa nu fiti atenti la manevrele de manipulare. Avand putere de seductie asupra celorlalti si considerand ca li se cuvine o atentie speciala, va vor manipula deliberat emotiile pentru a va ralia la punctul lor de vedere. In acest scop, se vor folosi de patru mijloace: magulirea („Esti cea mai, esti speciala, te respect, te admir.. etc.”), culpabilitatea („Dupa tot cat am facut pentru tine…”), amenintarea („Fii atenta, ca daca…”), proximitatea („Tu si cu mine suntem in aceeasi barca…”). Fiti atenti pentru ca, intr-o discutie, personalitatea narcisiaca poate trece cu usurinta de la o atitudine la alta!

• Sa le faceti vreo favoare pe care nu doriti sa o reiterati. Pentru a nu va fie pusa toleranta la incercare, trasati o harta a propriilor voastre teritorii, stabilind exact cererile pe care le acceptati si care nu. Accept sa…/Refuz sa…

• Sa va asteptati la recunostinta. In cazul unei personalitati narcisice, principiul reciprocitatii nu functioneaza. Aceasta persoana nu se va simti nicidecum obligata la reciprocitate, considerand ca ceea ce ii oferiti i se cuvine de fapt.

Sunteti o persoana narcisica?

Pentru fiecare raspuns, aveti o incarcatura de 10% din tipul de personalitate accesat. De ex.: daca aveti trei raspunsuri „false” si sapte raspunsuri „adevarate”, inseamna ca sunteti persoana narcisica in proportie de 70%.

1. 1. Nu-mi place sa ma supun regulilor respectate de catre toata lumea.

   2. Ma enervez de fiecare data cand nu mi se acorda atentia ce mi se cuvine.

   3. Imi place la nebunie sa beneficiez de avantaje si privilegii in munca pe care o depun.

   4. Nu pot sa astept, nu-mi place sa astept; imi place sa ma las asteptat.

   5. Merit cu mult mai mult din punct de vedere profesional.

   6. Mi s-a intamplat sa trisez si sa nu-mi pese deloc.

   7. Sunt invidios pe succesele altora, chiar daca aparent incerc sa nu-mi afisez sentimentele.

   8. Ador sa mi se faca complimente.

   9. Am un sarm debordant si o carisma pe care nu multi o au.

   10. Tot ce am in viata, am exclusiv datorita muncii, calitatilor mele si efortului muncii pe care am depus-o. Nimeni nu m-a ajutat cu nimic.
       

Toate articolele de pe acest website sunt oferite in scop informativ si nu pot inlocui sfatul medicului dumneavoastra. Psiholog  Lucretia Preda – Cabinet Individual de Psihologie Galati nu este responsabil pentru diagnosticul pus de catre un utilizator pe baza continutului acestui site. Consultati intotdeauna medicul atunci cand aveti probleme legate de sanatatea dumneavoastra. 

Psihologi Galati 17

Cabinet Psihologie Galati / Programari-0740226826

(Cabinete de Psihoterapie in Bucuresti)

Cum gandeste o personalitate dependenta: „Sunt oameni care nu arunca nimic; ei bine, eu nu pot sa renunt la nimeni, nu pot sa parasesc pe nimeni!”;„Accepta totul de la ceilalti, caci ai o nevoie vitala de ei; nu intreprinde singur nimic, caci nu esti in stare!”; „Nu poti face nimic singur.”; „Ceilalti sunt mai puternici decat tine si, daca sunt binevoitori, te vor ajuta.”

Prin ce se caracterizeaza personalitatile dependente

• Pentru a se integra intr-un grup, este gata sa faca foarte multe compromisuri: se supune, se abtine in a-si exprima un dezacord, accepta sa faca tot ceea ce ceilalti refuza;

• Se teme ca nu este in stare sa aleaga singura;

• Este reticenta in a lua decizii, in a avea initiative;

• Viata lui depinde de a celorlalti; ii lasa pe ceilalti sa-i asigure un mod de viata care, de obicei, ii produce suferinta pentru ca nu este ceea ce isi doreste;

• Este extrem de anxios si afectat atunci cand este criticat sau dezaprobat;

• Accepta munci putin gratificate din dorinta de a fi pe placul celorlalti;

• Rupturile de orice fel ii provoaca o mare tulburare.

In relatiile cu oamenii, de obicei, trec prin trei faze:

• faza de agatare – face eforturi disperate de a fi acceptata;

• faza de dependenta – s-a asigurat de acceptul si ajutorul celorlalti, stie ca ceilalti vor decide pentru ea; simbioza dintre ea si ceilalti pare echilibrata si o multumeste pe deplin;

• faza de vulnerabilitate – isi constientizeaza dependenta de ceilalti si incepe sa se teama de gandul la ce s-ar putea intampla daca relatia s-ar rupe.

Cum sa ne purtam cu o personalitate dependenta

Recomandabil

• Laudati-le initiativele mai mult decat reusitele si ajutati-i sa banalizeze esecurile! Incapacitatea acestor persoane de a actiona ascunde tocmai teama de esec si de urmarile lui. Inconjurat de persoane competente, personalitatea dependenta se teme de criticile care ar putea fi aduse initiativelor ei; chiar daca trebuie sa-i aduceti anumite critici, laudati-le initiativa intai, si apoi rezultatul care nu a fost la inaltimea dorintei dvs.

• Daca va vor cere sfatul, inainte a le raspunde, intrebati-i ce ar face din punctul lor de vedere! „Daca vrei sa ajuti pe cineva, nu-i da un peste, ci invata-l sa pescuiasca”Vorbiti-le de slabiciunile si indoielile dvs. si nu ezitati sa le cereti sfatul sau ajutorul! Inversati, in acest fel, rolurile, facand-o pe personalitatea dependenta sa inteleaga ca nu toti cei din jur ii sunt superiori.

• Ajutati-i sa-si multiplice activitatile! Diversificandu-si cunostintele prin multiplicarea surselor de dependenta, face primul pas spre autonomie;

• Faceti-le sa inteleaga ca sunt multe activitati pe care doriti sa le faceti si fara ele, sau ca puteti sa le faceti fara ele, ceea ce nu inseamna ca le respingeti!

Nerecomandabil

• Sa luati decizii in locul lor, chiar daca va cer acest lucru. Disperarea de care dau dovada aceste persoane uneori este reala, alteori nu, uneori este siretenie, alteori este comoditate. De aceea, tentinta de a sari in ajutorul acestor persoane este mare. Insa, nu uitati ca orice sfat sau sprijin acordat incurajeaza tendinta ulterioara de a cere ajutor, accentuand sentimentul neputintei si al autodeprecierii la individul dependent.

• Sa le criticati initiativele, chiar daca acestea nu sunt bune. Trebuie sa va inarmati cu multa rabdare daca vreti sa ajutati o personalitate dependenta!

• Sa-i abandonati cu desavarsire, pentru a-i invata sa se descurce singuri. Aceasta strategie rareori da rezultate in cazul personalitatilor dependente. Convingerea despre propria neputinta va creste considerabil. Deci, procedati progresiv! Dependentul, cu toate ca va fi de acord cu ideea ca trebuie sa se descurce singur, va cauta pretexte pentru a cere din nou ajutorul sau pentru a-si face uitate obiectivele.

• Sa le permiteti sa plateasca pretul dependentei lor: sa va ofere cadouri, sa faca munci plicticoase, etc. Dependentul va incerca sa va cumpere bunavointa, sa va intre in gratii, se vor arata extrem de serviabili, va vor oferi cadouri si vor face cele mai penibile munci si cele mai plicticoase treburi. Nu uitati ca totul are un pret!

• Sa-i lasati sa va invadeze. Vulnerabilitatea lor de-a dreptul miscatoare, talentul de a se strecura incetul cu incetul in viata cuiva, ii fac pe acesti oameni sa devina un soi de paraziti ai existentei noastre.

Sunteti o persoana dependenta?

Pentru fiecare raspuns aveti o incarcatura de 10% din tipul de personalitate accesat. De ex.: daca aveti trei raspunsuri „false” si sapte raspunsuri „adevarate”, inseamna ca sunteti persoana dependenta in proportie de 70%.

1. Adesea mi se spune ca merit cu mult mai mult decat ce am.

2. Criticile si dezacordurile imi dau de gandit mult.

3. Urasc despartirile; de fapt, nici nu ma despart de cineva si nu uit niciodata de nimeni.

4. Pentru a nu intra in conflict cu interlocutorii prefer sa nu-mi exprim parerile.

5. Sunt in stare sa ma sacrific pentru ceilalti.

6. Am nevoie de anturaj in permanenta, vreau sa ma bazez pe cei din jur, vreau sa le aud parerea si sa-i simt apropiati.

7. Cand sunt intr-un grup, rareori vin cu idei sau pareri personale; de obicei, imi place sa ma las dus de val.

8. Am mari si nenumarate indoieli in ceea ce priveste valoarea mea.

9. Nu-mi place sa iau ramas bun de la cineva si nu-mi place sa inchid eu o discutie.

10. Intotdeauna am nevoie de parerea celorlalti pentru a lua o decizie. 

Trasati limite clare solicitarilor de ajutor pentru ca, altfel, va vor invada! 

Toate articolele de pe acest website sunt oferite in scop informativ si nu pot inlocui sfatul medicului dumneavoastra. Psiholog Lucretia Preda – Cabinet Individual de Psihologie Galati nu este responsabil pentru diagnosticul pus de catre un utilizator pe baza continutului acestui site. Consultati intotdeauna medicul atunci cand aveti probleme legate de sanatatea dumneavoastra. 

 Psihologi Galati

Cabinet Psihologie Galati / Programari-0740226826

Cum recunoastem o personalitate evitanta: evita relatiile cu ceilalti atata vreme cat nu sunt siguri de bunavointa neconditionata a anturajului; opteaza pentru roluri marunte sau posturi sub capacitatea lor, din teama de a nu suferi un esec; sunt hipersensibili, fiindu-le teama de ridicol; criticile si ironiile ii inspaimanta; evita noi cunostinte, posturi importante, o relatie intima, situatiile in care ar fi putea fi expuse jignirilor; autodepreciere, prezentand de la prima vedere o stima de sine redusa, de cele mai multe ori subapreciind propriile calitati si reusite.

Cum percepe lumea o personalitate evitanta?

• Traieste intotdeauna cu teama de a nu fi ridicola, stangace, respinsa;

• Nu ne considera ostili, insa nu este convinsa ca poate avea indeajuns de multe atuuri pentru a fi agreata;

• Nu se simte “la inaltime” (“sunt inferior celorlalti”, “ceilalti ma pot rani”);

• Limiteaza contactele cu ceilalti, marginindu-se la compania unor vechi cunostinte, pe care le cunoaste indeajuns si care ii dau in permanenta o dovada de incredere (care nu le dau motiv pentru a se teme).

Cum sa ne comportam cu o personalitate evitanta?

Recomandabil

• Propuneti-le obiective de o dificultate progresiva! Acest tip de personalitate se simte inferioara si traieste in permanenta cu teama de a nu fi respinsa si ridiculizata; cel mai potrivit mijloc de a le reduce anxietatea este de a-i confrunta treptat cu situatiile de care se tem si de a-i convinge ca teama lor nu este justificata. Cuvantul “progresiv” este foarte important. Incetul cu incetul, va capata incredere si va trece la o etapa superioara.

• Aratati interes pentru parerea lor! Personalitatile evitante cred ca parerea lor nu conteaza si ca, daca va contrazic, le veti respinge; din momentul in care vor fi convinse ca doriti sa le auziti parerea, vor prinde curaj si, datorita voua, isi vor recapata increderea in sine. Teama de a displace apasa personalitatile evitante, iar dvs. Trebuie sa transformati aceasta teama intr-un stimulent.

• Aratati-le ca acceptati sa fiti contrazis! Personalitatile evitante considera ca faptul de a contrazice pe cineva duce la conflictul in care ele au numai de pierdut si in care risca sa fie ridiculizate; daca este necesar sa le contraziceti, nu uitati sa incepeti prin a le multumi pentru ca si-au exprimat parerea, justificandu-va, apoi, parerea personala, fara a o devaloriza pe a lor.

• Daca doriti sa-i criticati, incepeti printr-un elogiu si, apoi, aduceti critici unui comportament anume si nu unei persoane! Fiind hipersensibili la critici, ei trebuie sa inteleaga ca: nu criticati persoana ci un comportament sau o atitudine, ca nu-i depreciati daca aduceti o critica, ca le intelegeti foarte bine punctul de vedere.

• Asigurati-i de sprijinul vostru constant! Intr-un mediu linistitor, securizant, copiii si adultii pot deprinde cel mai bine alt tip de comportament.Indemnati-i sa consulte un specialist! Acest tip de personalitate beneficiaza foarte mult astazi de progresele medicinei si psihoterapiei, acestea avand rezultate spectaculoase.

Nerecomandabil

• • Sa-i ironizati: chiar si un umor binevoitor poate fi interpretat gresit de o persoana care se considera inferioara celorlalti. Recurgeti la umor doar in cadrul unei relatii solide!

• • Sa va enervati: avand sovaieli, stinghereli, lancezeli in conversatie, o personalitate evitanta va poate enerva si riscati ca, intr-o buna zi, sa va enervati si mai tare.

• Sa-i lasati sa-si asume toate muncile ingrate: pentru a se asigura ca nu vor fi respinse, sunt gata sa-si “plateasca” locul in cadrul grupului, facandu-se utile prin tot felul de servicii pe care nimeni un vrea sa si le asume (caracter demonstrat si in cazul personalitatilor dependente).
  

Toate articolele de pe acest website sunt oferite in scop informativ si nu pot inlocui sfatul medicului dumneavoastra. Psiholog Lucretia Preda – Cabinet Individual de Psihologie Galati nu este responsabil pentru diagnosticul pus de catre un utilizator pe baza continutului acestui site. Consultati intotdeauna medicul atunci cand aveti probleme legate de sanatatea dumneavoastra. 

Psihologi Galati

Cabinet Psihologie Galati / Programari-0740226826