Categorie: Depresie

Depresia afectează starea emoțională, energia, motivația și percepția asupra vieții. Ofer sprijin psihologic specializat pentru înțelegerea cauzelor, reducerea simptomelor și reconstruirea echilibrului emoțional prin intervenții adaptate fiecărei persoane.psiholog galati

Categorii
Depresie

Frica de „strigoi” si doliul românesc

Frica de a rămâne singur lângă trupul neînsuflețit sau după înmormântare este un fenomen profund înrădăcinat în cultura noastră, având, în opinia mea, o legătură directă cu tradițiile strămoșești care promovează ideea de strigoi.
–
În majoritatea cazurilor pe care le cunosc, persoanele care trec printr-un astfel de moment evită cu orice preț să fie singure în preajma celui decedat sau, ulterior, în casa în care acesta a locuit. Se tem să doarmă singure, să stingă luminile sau chiar să petreacă timp în camera unde a fost depus sicriul. Deși, rațional, înțeleg că nu există niciun pericol real, frica este intensă, viscerală, aproape imposibil de controlat.
–
Această teamă nu pare să aibă o justificare logică, dar își găsește rădăcinile în poveștile și credințele transmise din generație în generație. Îmi amintesc din copilărie serile petrecute la țară, când, în vacanțele de vară, ne adunam cu prietenii pe ulița satului, așezați în cerc, sub un copac bătrân. În întunericul nopții, fiecare își spunea povestea, iar în aproape toate apăreau fantome, strigoi sau spirite rătăcite. Întâmplările erau relatate cu un aer de mister, uneori cu detalii atât de vii încât deveneau ușor de crezut. Auzisem despre oameni care au văzut lumini ciudate în cimitir, despre umbre care se mișcau prin casele celor decedați sau despre pași care se auzeau noaptea pe holuri.

 
Aceste povești, repetate obsesiv de-a lungul anilor, au creat o convingere colectivă adânc înrădăcinată: moartea nu este doar sfârșitul unei vieți, ci și începutul unui posibil pericol, al unei prezențe care poate reveni. Chiar și atunci când devenim adulți și ne dezvoltăm gândirea rațională, aceste frici rămân în noi, latente, și ies la suprafață în momente de vulnerabilitate, cum ar fi pierderea cuiva drag.
–
După decesul unui membru al familiei, în loc să ne confruntăm doar cu durerea firească a doliului, ne trezim împovărați de o frică profundă, aproape copilărească, de necunoscut. Iar această frică este însoțită, inevitabil, de un sentiment de vinovăție. Ne rușinăm de propria noastră teamă, ne criticăm pentru că, la vârsta noastră, ar trebui să fim mai raționali. Ne simțim vinovați față de persoana decedată, pentru că o parte din noi evită locul unde a trăit, lucrurile pe care le-a atins, patul în care a dormit.
–
Este fascinant și, în același timp, tulburător cum astfel de credințe, modelate în copilărie prin povești transmise informal, își pot pune amprenta asupra noastră pentru întreaga viață. În esență, ele nu fac altceva decât să ne complice procesul de doliu, adăugând peste durerea pierderii o spaimă irațională care ne împiedică să ne despărțim în mod liniștit de cei care pleacă.
Categorii
Depresie

Psihoterapia depresiei

„Nu mă simt în stare de nimic…” – când gândurile negative îți cuceresc viața

„Nu mă simt în stare să fac nimic… orice ar trebui să facă un om, mă iau gândurile că nu sunt în stare nici eu să fac. Și când vorbesc despre răul care mă ia, parcă îmi este și mai rău. Dacă aud pe cineva spunând că îi este rău, imediat mă ia și pe mine. Îmi este frică de rău…

Nu mai pot face nici lucrurile care îmi plăceau înainte. Nu mă mai bucur de nimic și mă pierd în gânduri negative. Când stau fără să fac ceva, mintea mea se duce imediat la cele mai rele scenarii.

Nu mă simt în stare să am copii, să îi cresc… nu mă simt în stare să îmbătrânesc… să am copii mari… sau chiar să mor. Când aud că cineva are 30, 40 sau 50 de ani, mă ia o stare de rău. Îmi vin gânduri că eu nu pot ajunge la anii aceia…”
(A., 21 ani)

Aceasta este descrierea unei stări pe care multe persoane care suferă de depresie o trăiesc în tăcere. Nu este doar o stare de tristețe trecătoare, ci o experiență profundă de epuizare emoțională, lipsă de speranță și sentiment de incapacitate.

Cât de frecventă este depresia?

Potrivit datelor Organizației Mondiale a Sănătății, aproximativ 20% dintre români se confruntă cu o formă de tulburare psihică, iar o parte semnificativă dintre aceste persoane prezintă simptome specifice depresiei.

Depresia nu este un semn de slăbiciune și nici o lipsă de voință. Este o tulburare psihologică reală, care afectează modul în care o persoană gândește, simte și acționează.


Simptome frecvente ale depresiei

Persoanele care se confruntă cu depresia pot experimenta o varietate de simptome, dintre care cele mai frecvente sunt:

  • lipsa motivației și a energiei

  • pierderea interesului pentru activități care altădată produceau plăcere

  • dificultăți de concentrare

  • gânduri negative și pesimism accentuat

  • tulburări de somn

  • iritabilitate sau sensibilitate emoțională crescută

  • episoade de plâns

  • retragere socială

  • modificări ale apetitului alimentar

  • scăderea dorinței sexuale

  • în unele cazuri, gânduri legate de moarte sau sinucidere

Dincolo de suferința interioară, depresia afectează frecvent și relațiile personale, viața profesională și capacitatea de a face față responsabilităților zilnice.

Cum poate ajuta psihoterapia

Psihoterapia reprezintă una dintre cele mai eficiente forme de intervenție în depresie. În cadrul procesului terapeutic, persoana este sprijinită să înțeleagă și să gestioneze mai bine stările prin care trece.

Printre obiectivele principale ale psihoterapiei se numără:

  • Identificarea și înțelegerea cauzelor depresiei
    Explorarea experiențelor de viață, a stresului acumulat și a factorilor care au contribuit la apariția stării depresive.
  • Analiza gândurilor, emoțiilor și comportamentelor
    Depresia este adesea întreținută de tipare de gândire negative și de interpretări pesimiste ale realității. În terapie, aceste tipare sunt identificate și reevaluate.
  • Dezvoltarea unor strategii sănătoase de adaptare
    Persoana învață modalități prin care să gestioneze emoțiile dificile, stresul și momentele de vulnerabilitate.
  • Dobândirea unor instrumente utile pe termen lung
    Scopul psihoterapiei nu este doar ameliorarea simptomelor, ci și dezvoltarea unor abilități care să ajute persoana să facă față provocărilor viitoare.


Un mesaj important:

Depresia poate face o persoană să creadă că este incapabilă să ducă o viață normală sau că viitorul nu mai există. În realitate, aceste gânduri sunt parte din tulburare și nu reflectă adevărata valoare sau capacitate a persoanei.

Cu sprijin adecvat, cu răbdare și cu intervenție specializată, depresia poate fi tratată, iar oamenii își pot recăpăta echilibrul, speranța și sensul vieții.


Toate articolele de pe acest website sunt oferite in scop informativ si nu pot inlocui sfatul medicului dvs. Psiholog Lucretia Preda-Rodeanu – Cabinet Individual de Psihologie Galati nu este responsabil pentru diagnosticul pus de catre un utilizator pe baza continutului acestui site. Consultati intotdeauna medicul atunci cand aveti probleme legate de sanatatea dumneavoastra. 

Psiholog Lucretia Preda-Rodeanu | Cabinete Psihologice Galati

 

Categorii
Depresie

Depresia ca esec in procesul maturizarii

Într-o zi, într-un cocon a apărut o mică gaură. Un om care trecea din întâmplare pe acolo s-a oprit pentru a observa fluturele care se forța să iasă prin această gaură. După multe încercări, se părea că a abandonat, gaura rămânând la fel de mică. Părea că fluturele a făcut tot ce putea și nu mai era în stare de nimic altceva. Atunci, omul a decis să îl ajute: a luat un cuțit, a deschis coconul și fluturele a ieșit imediat.

Însă corpul lui era slab și anemic; aripile sale erau puțin dezvoltate și aproape că nici nu se mișcau. Omul a continuat să observe, crezând că, dintr-un moment în altul, aripile fluturelui se vor putea deschide și vor putea suporta greutatea lui pentru ca acesta să poată zbura.

Acest lucru nu s-a întâmplat. Fluturele a trăit tot restul vieții târându-se pe pământ cu corpul său slab și cu aripile chircite. Nu a putut zbura niciodată. Ceea ce omul – prin gestul său de bunătate și prin intenția de a ajuta – nu a înțeles este că trecerea prin gaura strâmtă a coconului era efortul necesar pentru ca fluturele să trimită lichidul din corpul său către aripi pentru a putea zbura; era efortul pe care viața îl punea să-l facă pentru a putea crește și a se putea dezvolta.

psiholog galati

Depresia ca eșec în procesul maturizării

Pentru a deveni o personalitate de sine stătătoare, fiecare om este pus, în timpul copilăriei și adolescenței sale, în fața unor sarcini de dezvoltare a căror îndeplinire are ca rezultat construirea propriului sistem de valori și obiective, a unei imagini despre propria persoană, precum și a unor capacități de adaptare și control al realității.

Acest proces al maturizării include capacitatea de a prelua și de a-și asuma responsabilități și de a avea propriul punct de vedere cu privire la lumea înconjurătoare. Acest lucru înseamnă că adultul s-a separat deja de părinți, de obiectele copilăriei sale, este angajat într-o relație de cuplu și exercită o ocupație din care își câștigă existența.

Din păcate, acest proces al devenirii de sine eșuează uneori, la baza acestui eșec aflându-se persoanele de îngrijire primară care, din diferite motive, preferă să își mențină copilul mic și neajutorat, preluându-i sarcinile și sugrumându-i voința de dezvoltare de sine. Astfel, copilul este împiedicat să își formeze competențele necesare pentru a se afirma și a se impune pe sine.

Prin ce se caracterizează acest copil?

  • Capacitate socială redusă;
  • Neîncredere în propriile impulsuri;
  • Absența cunoștințelor umane;
  • Adaptabilitate redusă în plan social cu persoanele de vârsta lui.

psiholog galati

Cum contribuie mama la acest eșec?

Există situația în care mama unui astfel de copil, în dorința de a-l ține legat de ea ca înlocuitor de partener, îl exploatează și îl abuzează emoțional, obligându-l la iubire eternă („Trebuie să-ți iubești mama întotdeauna!”) și construindu-i sentimente de vinovăție disponibile în cazul în care se va îndepărta de ea.

În contrast cu această situație, există și cazul copilului neiubit, puțin acceptat, tratat printr-o lipsă de afecțiune pentru care își atribuie întreaga vină, convins că nu este demn de iubire. El deduce că trebuie să își câștige dreptul la propria existență, jertfindu-se pentru alții și supunându-se așteptărilor și dorințelor lor.

În ambele situații, consecințele sunt asemănătoare și pot conduce la depresie. Situațiile care pot declanșa starea depresivă sunt, de exemplu:

  • Plecarea din casa părinților;
  • Despărțirea de partener;
  • Apariția unei situații de viață ce implică mai multă independență și răspundere (nașterea unui copil, angajarea sau preluarea unui post etc.).

Beneficiile psihoterapiei în astfel de cazuri

Prin psihoterapie, pacientul depresiv trebuie să afle adevărul despre dezvoltarea sa din copilărie, prin durere și tristețe, și anume că mama sa „iubitoare mai presus de orice” a acționat adesea din motive egoiste și l-a abuzat pentru propriile nevoi.

El va căpăta o cu totul altă imagine despre copilăria sa și va înțelege cât de puternic l-a îngrădit „iubirea” mamei și nu l-a lăsat să crească. Aceste cunoștințe îl eliberează de vinovăția îndatoritoare față de părinți și pot înlătura sentimentul de culpabilitate care, până atunci, a fost mereu legat de dorințele de separare și autonomie.

Referinte bibliografice:

  1. Balint M. (1968): Aspecte terapeutice ale regresiei, Klett-Cotta, Stuttgart, 1970;
  2. Spitz R. A., Wolf (1946): Analitic depression, The Psihoan. Study of the child 2;
  3. Stiemerling D. (1995): 10 abordari terapeutice ale depresiei, Ed. Trei, 2006.

Toate articolele de pe acest website sunt oferite in scop informativ si nu pot inlocui sfatul medicului dumneavoastra. Psiholog Lucretia Preda-Rodeanu – Cabinet Individual de Psihologie Galati nu este responsabil pentru diagnosticul pus de catre un utilizator pe baza continutului acestui site. Consultati intotdeauna medicul atunci cand aveti probleme legate de sanatatea dumneavoastra. 

Categorii
Anxietate Depresie

Hormonii și depresia – legătura dintre echilibrul biologic și starea emoțională

Hormonii sunt substanțe produse de glandele endocrine, având un rol esențial în reglarea funcțiilor organismului. Ei influențează procese fundamentale precum metabolismul, nivelul de energie, somnul, dispoziția, funcția sexuală și cea reproductivă.

Un dezechilibru hormonal poate avea un impact semnificativ asupra stării psihice, fiind uneori implicat în apariția sau menținerea simptomelor depresive.

Un exemplu important în acest sens este reprezentat de hormonii tiroidieni. Glanda tiroidă joacă un rol major în reglarea metabolismului și a energiei, iar modificările în funcționarea acesteia pot influența direct starea emoțională. Astfel, unele simptome ale tulburărilor tiroidiene pot semăna foarte mult cu cele ale depresiei, ceea ce poate duce la confuzii în diagnostic.

De asemenea, fluctuațiile hormonale asociate ciclului menstrual, sarcinii sau menopauzei pot contribui la apariția unor stări emoționale intense, inclusiv simptome depresive.

Importanța evaluării medicale corecte

Pentru a evita un diagnostic eronat, este esențială o evaluare medicală completă. Medicul poate recomanda analize specifice, precum TSH, T3, T4, FT3, FT4 sau ATPO, pentru a verifica funcționarea glandei tiroide.

Este important de reținut că:

  • simptomele depresiei pot fi cauzate de dezechilibre hormonale

  • unele afecțiuni tiroidiene pot mima depresia

  • o persoană poate avea simultan atât depresie, cât și o tulburare tiroidiană

De asemenea, simptomele emoționale pot apărea în paralel cu modificările hormonale din diferite etape ale vieții, fără a exclude un diagnostic psihologic.

psiholog galati

Simptomele afecțiunilor tiroidiene

Funcționarea anormală a glandei tiroide poate duce la două tipuri principale de tulburări: hipertiroidism și hipotiroidism.

Hipertiroidismul

Apare atunci când glanda tiroidă produce o cantitate excesivă de hormoni, determinând accelerarea proceselor metabolice.

Printre simptomele frecvente se numără:

  • intoleranță la căldură

  • iritabilitate, nervozitate

  • tremor

  • slăbiciune musculară

  • oboseală

  • insomnie

  • pierdere în greutate

  • ciclu menstrual neregulat

  • mărirea glandei tiroide

  • uneori, probleme oculare

Hipotiroidismul

Apare atunci când glanda tiroidă produce insuficienți hormoni, ceea ce duce la încetinirea proceselor din organism.

Simptomele pot include:

  • oboseală accentuată

  • piele și păr uscate

  • creștere în greutate

  • sensibilitate la frig

  • probleme de memorie și concentrare

  • menstruații abundente

  • voce răgușită

  • mărirea tiroidei (gușă)

psiholog galati

Simptome comune între depresie și tulburările hormonale

Există o suprapunere importantă între simptomele depresiei și cele ale dezechilibrelor hormonale. Printre simptomele comune se numără:

  • oboseala

  • tulburările de somn

  • modificările de greutate

  • iritabilitatea

  • scăderea energiei

  • dificultățile de concentrare

Această suprapunere face necesară o evaluare atentă, pentru a diferenția cauza principală a simptomelor.

De ce sunt femeile mai vulnerabile

Femeile prezintă un risc mai mare atât pentru afecțiunile tiroidiene, cât și pentru depresie. Acest lucru este explicat, în mare parte, prin sensibilitatea crescută la fluctuațiile hormonale.

Ciclul menstrual implică variații ale nivelurilor de estrogen și progesteron, care pot influența starea emoțională. Unele femei experimentează simptome precum tristețe, iritabilitate sau oboseală înainte de menstruație – manifestări caracteristice sindromului premenstrual.

În formele mai severe, aceste simptome pot evolua către tulburarea disforică premenstruală, care implică o afectare semnificativă a funcționării zilnice.

Sarcina, perioada postnatală și menopauza

Sarcina este însoțită de modificări hormonale intense, care pot influența atât starea fizică, cât și pe cea emoțională. După naștere, schimbările hormonale sunt bruște, ceea ce poate favoriza apariția depresiei postnatale.

Perimenopauza și menopauza sunt, de asemenea, perioade marcate de fluctuații hormonale importante. Printre simptomele frecvente se numără:

  • tulburări de somn

  • oboseală

  • creștere în greutate

  • modificări ale dispoziției

  • schimbări la nivelul pielii

Aceste manifestări pot fi asociate cu simptome depresive sau anxioase.

Tratamentul simptomelor depresive asociate dezechilibrelor hormonale

Indiferent de cauza simptomelor, tratamentul este esențial. În cazul în care depresia este asociată cu dezechilibre hormonale, intervenția trebuie să fie integrată.

Tratamentul poate include:

  • psihoterapie individuală

  • terapie de grup

  • sprijin social și familial

  • tratament medicamentos (antidepresive sau tratament endocrinologic, în funcție de caz)

Psihoterapia are un rol important în înțelegerea și gestionarea emoțiilor, în timp ce tratamentul medical vizează corectarea dezechilibrelor biologice.

Concluzie

Relația dintre hormoni și depresie este complexă și bidirecțională. Dezechilibrele hormonale pot influența starea emoțională, iar simptomele psihologice pot fi agravate de factori biologici.

De aceea, este esențială o abordare integrată, care să includă atât evaluare medicală, cât și suport psihologic. Înțelegerea cauzelor reale ale simptomelor reprezintă primul pas către un tratament eficient și către recăpătarea echilibrului.

 

Toate articolele de pe acest website sunt oferite in scop informativ si nu pot inlocui sfatul medicului dumneavoastra. Psiholog Lucretia Preda-Rodeanu – Cabinet Individual de Psihologie nu este responsabil pentru diagnosticul pus de catre un utilizator pe baza continutului acestui site. Consultati intotdeauna medicul atunci cand aveti probleme legate de sanatatea dumneavoastra. 

 

Categorii
Depresie

Semnele depresiei la adolescenti

Sentimentul de tristețe, scăderea stimei de sine și lipsa speranței pot fi, adesea, un semn sau simptom al depresiei la adolescenți. Este o tulburare foarte gravă, întâlnită din ce în ce mai frecvent, unica manieră eficientă de a o trata fiind medicația și psihoterapia. Depresia adolescenților este identică cu depresia adulților, cu deosebirea că, la adolescenți, simptomele se pot instala mult mai rapid decât la adulți.

Cei mai mulți adolescenți se confruntă cu probleme legate de activitatea sexuală, activitățile școlare, prieteni, popularitate sau sentimentul de apartenență la anumite grupuri sociale. De cele mai multe ori, sentimentul de respingere poate declanșa depresia. Surprinzător, s-a constatat că numărul adolescenților afectați de depresie este mai mare decât cel al adulților, ceea ce demonstrează că aceștia au mai multe probleme cărora nu le pot face față decât ne putem imagina.

psiholog galati

Cel mai evident semn de depresie este scăderea interesului pentru activitățile care altădată provocau plăcere. Adolescenții manifestă semne de depresie fără ca aceștia să știe că sunt deprimați. Lipsa de conștientizare cu privire la depresie îi face mai vulnerabili la această boală, comparativ cu adulții. Pe lângă diminuarea interesului, se manifestă semne ca: disperarea, ostilitatea, tristețea, sentimentele de inutilitate, iritabilitatea și furia. Totodată, tristețea și nevoia de singurătate îi determină să se izoleze de prietenii lor.

Unul dintre motivele pentru care depresia la adolescenți este dificil de diagnosticat este legat de preocuparea acestora de modul în care vor fi percepuți de către prietenii lor. Ei pot refuza să creadă că sunt depresivi sau că au nevoie de terapie, sentiment legat, în mare parte, de ceea ce presupun că ar spune prietenii despre ei. Îngrijorarea că ar putea fi respinși de către prieteni ar putea face depresia și mai periculoasă. Spre deosebire de adulți, care se pot speria doar de un singur simptom, adolescenții preferă să-și ascundă simptomele de părinți.

psiholog galati

Tratamentul pentru simptomele depresiei la adolescenți este identic cu cel din cazul adulților. Tehnicile includ: terapia cognitiv-comportamentală, medicația, hipnoterapia. Combaterea simptomelor de depresie în cazul adolescenților poate fi mult mai dificilă decât în cazul adulților. Aceste simptome nu trebuie să fie tratate cu mai puțină importanță decât alte probleme specifice vârstei. Trebuie luate în considerare problemele de ordin social sau psihologic care se pot amplifica în viitor.

Toate articolele de pe acest website sunt oferite în scop informativ și nu pot înlocui sfatul medicului dumneavoastră. Psiholog Lucreția Preda-Rodeanu – Cabinet Individual de Psihologie Galați nu este responsabil pentru diagnosticul pus de către un utilizator pe baza conținutului acestui site. Consultați întotdeauna medicul atunci când aveți probleme legate de sănătatea dumneavoastră.

Categorii
Depresie

Semnele si simptomele depresiei

Depresia este considerată o tulburare serioasă care poate afecta grav o persoană și care poate fi tratată printr-un sistem de sprijin eficient, dorința și motivația pacientului de a se vindeca și o intervenție psihoterapeutică și psihiatrică eficientă.

Cei mai mulți oameni experimentează tipuri diferite de schimbări ale dispoziției. Incidente mici, cum ar fi ruperea unei relații, concedierea de la locul de muncă, un comentariu dureros din partea cuiva etc., ne pot duce într-o spirală emoțională care conduce la depresie. Dacă aceste incidente ne afectează pentru scurte perioade de timp, atunci este bine; în cazul în care aceste sentimente se întind pe perioade de timp mai lungi, ne confruntăm cu debutul unei depresii severe.

psiholog galati

Printre simptomele depresiei se numără:

  • Starea permanentă de singurătate și tristețe. Singurătatea poate fi atribuită unor motive ca, de exemplu, ruperea unei relații sau problemele apărute într-o relație de dragoste. Problemele apar, de regulă, atunci când singurătatea și durerea persistă o lungă perioadă de timp, iar boala poate deveni cronică dacă este afectată funcționarea individului, cuprins de sentimente de neajutorare, inutilitate și incapabil de a trăi bucuria în viața de zi cu zi. Dacă vă confruntați cu aceste modificări ale dispoziției, aveți depresie.
  • Anxietate persistentă, griji și dificultăți în luarea deciziilor. Persoanele aflate într-o stare emoțională ca cea descrisă mai sus sunt incapabile să ia decizii cu privire la lucruri simple cu care se confruntă în viața de zi cu zi. Acestea creează probleme sau situații în jurul oricărei decizii pe care ar trebui să o ia, ceea ce îi face incapabili să decidă. De asemenea, își fac griji în legătură cu orice lucru lipsit de importanță și trăiesc o stare de teamă permanentă în legătură cu orice hotărâre pe care ar trebui să o ia.
  • Sentimente de ură față de propria persoană, ceea ce poate conduce la auto-mutilare sau suicid. Persoanele care se confruntă cu asemenea stări au nevoie urgentă de ajutor de specialitate. Dintre toate simptomele depresiei, acest stadiu este considerat cel mai periculos, fiind necesară intervenția unui psihiatru.
  • Lipsa de energie. Unul dintre simptomele majore ale depresiei este absența energiei, starea de oboseală permanentă și problemele de somn asociate.

psiholog galati

  • Tulburări de somn. Ca simptom al depresiei, tulburările de somn ale persoanei aflate în depresie pot lua diferite forme: pe de o parte, persoana poate dormi mai mult decât o făcea în perioada normală a vieții; pe de altă parte, persoana afectată de depresie poate avea dificultăți de adormire, fapt care agravează simptomele depresiei și poate avea un impact puternic asupra existenței individului la diferite niveluri, lucru care poate agrava mai departe depresia.
  • Modificări ale apetitului. Un alt simptom al depresiei este schimbarea apetitului. Ca și în cazul problemelor de somn, problemele alimentare asociate cu depresia pot lua două forme: pe de o parte, unele persoane depresive minimizează importanța alimentației și nu mănâncă aproape deloc; pe de altă parte, pot recurge la alimentație excesivă.
  • Aspect neglijent. Într-adevăr, un simptom al depresiei care nu trebuie ignorat este pierderea interesului pentru igiena corporală și pentru aspectul exterior.
  • Pierderea interesului pentru activitățile plăcute altădată. Un simptom al depresiei este asociat cu pierderea interesului pentru activitățile care altădată făceau plăcere individului și petrecerea timpului în singurătate și izolare. Depresivul se izolează de prieteni și familie pentru perioade lungi de timp.

Toate articolele de pe acest website sunt oferite în scop informativ și nu pot înlocui sfatul medicului dumneavoastră. Psiholog Lucreția Preda-Rodeanu – Cabinet Individual de Psihologie nu este responsabil pentru diagnosticul pus de către un utilizator pe baza conținutului acestui site. Consultați întotdeauna medicul atunci când aveți probleme legate de sănătatea dumneavoastră.

Categorii
Depresie

Invinge depresia!

Înțelegerea cauzelor și simptomelor depresiei

Cauzele depresiei pot varia de la un individ la altul. Cercetările au evidențiat că femeile, persoanele cu stimă de sine scăzută, cei care suferă de afecțiuni severe sau persoanele cu un istoric de depresie în familie prezintă un risc mai mare de a suferi de depresie. Iată câteva tipice simptome de depresie:

  • pierderea interesului pentru activitățile care altădată provocau plăcere;
  • pierderea poftei de mâncare sau, în unele cazuri, supraalimentarea;
  • insomnie sau hipersomnie;
  • pierderea sentimentului valorii personale și scăderea încrederii în sine;
  • stări de neliniște și oboseală;
  • izbucniri emoționale și gânduri de suicid (indicator important).

psiholog galati

Ce trebuie să faci?

Cel mai important este ca, după ce ai identificat starea ta, să apelezi la ajutorul unui profesionist. Poți apela la prieteni și familie pentru a te sprijini în combaterea depresiei. În eforturile tale, nu uita să respecți următoarele:

  • Dormi cel puțin șapte ore pe zi, dar nu mai mult de nouă ore! Este foarte important să-ți relaxezi mintea, însă nu trebuie să exagerezi cu somnul, pentru că te vei simți obosit pe parcursul zilei. Dacă nu poți adormi, încearcă să stai cu ochii închiși, retrăind mental evenimentele fericite pe care le-ai experimentat de-a lungul vieții.
  • Mănâncă sănătos și la intervale egale! Încearcă să eviți alimentele bogate în grăsimi și carbohidrați rafinați.
  • Menține relația cu cei dragi și fă-ți noi cunoștințe! Poți frecventa o sală de sport sau un club de socializare pentru a construi relații noi și a le consolida pe cele existente.
  • Ascultă muzică de relaxare! Te-ar putea ajuta să-ți eliberezi mintea de gândurile negative.psiholog galati
  • Plimbă-te în aer liber! Chiar și o scurtă plimbare în cartierul tău este mai benefică decât statul în casă.
  • Fă sport! Endorfinele eliberate în urma exercițiilor fizice îți pot schimba starea de spirit în mod substanțial. Sportul este unul dintre cele mai eficiente instrumente în lupta împotriva depresiei.
  • Elimină gândurile negative și imaginează-ți o viață mai bună!
  • Implică-te în activități de voluntariat! Te poate ajuta să-ți ții gândurile departe de propria durere și să te concentrezi pe ajutorul acordat altora aflați în suferință.
  • Nu te izola! Încearcă să fii mereu în grup, înconjurat de oameni dragi.

Înțelegerea modului de a lupta împotriva depresiei este un prim pas. Următorul este de a lua măsuri.

Toate articolele de pe acest website sunt oferite în scop informativ și nu pot înlocui sfatul medicului dumneavoastră. Psiholog Lucreția Preda-Rodeanu – Cabinet Individual de Psihologie Galați nu este responsabil pentru diagnosticul pus de către un utilizator pe baza conținutului acestui site. Consultați întotdeauna medicul atunci când aveți probleme legate de sănătatea dumneavoastră.

Categorii
Depresie

Depresia – strigatul tacut dupa iubire

Primul an de viață: cum se construiește siguranța emoțională a copilului

Primul an de viață al copilului reprezintă fundamentul întregii sale dezvoltări emoționale ulterioare. În special perioada cuprinsă între 0 și 6 luni este esențială, deoarece în acest interval se formează prima relație semnificativă din viața copilului – relația cu mama sau cu figura principală de atașament.

Această etapă este descrisă în psihologie ca fiind faza simbiotică, o perioadă în care copilul și mama sunt profund conectați, atât la nivel fizic, cât și emoțional. Pentru copil, această relație nu este doar importantă – este vitală. Ea reprezintă însăși condiția existenței sale psihice.

Ce este, de fapt, faza simbiotică

În această etapă, copilul nu are încă capacitatea de a se percepe ca fiind o persoană separată. Nu există un „eu” clar delimitat. Mama și copilul formează, în percepția bebelușului, o unitate.

Această „fuziune” este una psihică, nu reală. În mod obiectiv, mama și copilul sunt două entități distincte, însă la nivelul trăirii interne a copilului există iluzia unei granițe comune.

Mama nu este doar o persoană – este mediul în care copilul există. Ea este cea care aduce hrană, confort, căldură, liniște și siguranță. Din acest motiv, orice absență sau inconsecvență poate fi resimțită extrem de intens.

psiholog galati

Cum se construiește această legătură

Relația simbiotică nu apare automat, ci se construiește prin interacțiuni repetate, simple, dar esențiale.

Contactul fizic are un rol central: mângâierile, îmbrățișările, purtarea în brațe, alăptarea sau hrănirea, căldura corporală. Toate aceste experiențe transmit copilului un mesaj fundamental: ești în siguranță.

La fel de important este și dialogul emoțional dintre mamă și copil. Mama îl privește, îi zâmbește, îi vorbește, îi răspunde la sunete și la expresii faciale. Îi reflectă emoțiile și îl ajută, fără să își dea seama, să își organizeze lumea internă.

Copilul nu înțelege cuvintele, dar înțelege tonul, ritmul, prezența. Învață că atunci când simte disconfort, cineva vine și îl calmează. Că atunci când plânge, cineva răspunde. Că atunci când este agitat, există o prezență care îl liniștește.

Ce rămâne în urma unei simbioze sănătoase

Dacă această etapă se desfășoară într-un mod suficient de bun (nu perfect), copilul va interioriza un sentiment profund de siguranță.

Va dezvolta convingerea că lumea este un loc relativ sigur și că există oameni care răspund nevoilor sale. Va învăța că disconfortul poate fi tolerat pentru că există soluții. Va începe, treptat, să capete încredere în sine și în ceilalți.

Această bază invizibilă va influența toate relațiile viitoare: modul în care va iubi, în care va cere ajutor, în care va face față frustrării și în care va gestiona pierderile.

Când legătura este fragilă sau perturbată

Există situații în care această simbioză nu se dezvoltă armonios. Mama poate fi indisponibilă emoțional, copleșită, depresivă, anxioasă sau inconsecventă în răspunsuri. Uneori, poate fi fizic prezentă, dar emoțional absentă.

Pentru copil, aceste experiențe nu sunt doar neplăcute – sunt destabilizatoare. El nu are resursele necesare pentru a înțelege sau a compensa lipsa. În schimb, interiorizează o stare de nesiguranță.

Apare ceea ce numim deficit emoțional timpuriu – o lipsă profundă de conectare, de siguranță și de validare afectivă.

Acest deficit nu dispare odată cu creșterea. El se transformă și se reactivează în diferite forme în viața adultă, uneori sub forma depresiei, a anxietății sau a unui sentiment persistent de gol interior.

Cum se manifestă acest deficit la adult

Adultul care a trăit o astfel de lipsă timpurie poate simți o nevoie intensă de a fi iubit, protejat și acceptat fără condiții.

Există, la nivel profund, o dorință de a reface acea fuziune pierdută – de a găsi pe cineva care să ofere tot ceea ce nu a fost primit atunci.

Acest lucru se poate traduce prin așteptări nerealiste în relații, dificultăți în a tolera diferențele, nevoia de validare constantă sau teama intensă de abandon.

Atunci când aceste nevoi nu sunt satisfăcute, apare o suferință profundă: sentiment de gol, lipsă de sens, tristețe intensă, uneori chiar disperare.

Viața poate fi trăită ca o căutare continuă a ceva ce pare mereu la îndemână, dar niciodată cu adevărat accesibil.

Iluzia „dacă voi avea…, mă voi simți bine”

Mulți oameni ajung să creadă că acest gol va dispărea dacă vor obține anumite lucruri: o relație, un copil, stabilitate financiară, succes profesional.

Însă, de fiecare dată când ating aceste obiective, descoperă că satisfacția este limitată și temporară. Golul revine.

Motivul este simplu și profund în același timp: nu este vorba despre ceea ce lipsește în prezent, ci despre ceea ce a lipsit atunci.

Modalități de compensare

Pentru a face față acestei stări, oamenii dezvoltă diferite strategii:

caută relații în care speră să fie „completați”
apelează la comportamente compensatorii (mâncare, alcool, cumpărături, experiențe intense)
se suprasolicită prin muncă sau activități constante pentru a evita contactul cu propriile emoții
dezvoltă simptome fizice fără cauză medicală clară, prin care corpul exprimă ceea ce psihicul nu poate procesa

Aceste strategii nu sunt „greșite”, ci sunt încercări de adaptare. Problema este că ele nu rezolvă cauza.

psiholog galati

Ce poate face psihoterapia

Psihoterapia oferă un spațiu în care această suferință poate fi înțeleasă și procesată.

Primul pas este conștientizarea: pacientul începe să recunoască faptul că ceea ce simte are rădăcini adânci în experiențele timpurii.

Apoi urmează procesul de integrare – înțelegerea faptului că nevoile intense de azi au fost, cândva, firești și legitime.

Un moment esențial în terapie este acceptarea faptului că acea lipsă nu poate fi reparată în forma ei originală. Acest lucru implică un proces de doliu – uneori dificil, dar eliberator.

Pe măsură ce acest proces are loc, persoana începe să își construiască alte forme de siguranță: mai realiste, mai mature, mai stabile.

Nu mai caută să fie „salvată”, ci învață să se susțină, să construiască relații echilibrate și să tolereze imperfecțiunea.

În loc de concluzie

Primul an de viață nu este doar o etapă de dezvoltare biologică, ci începutul vieții emoționale. Modul în care suntem primiți, ținuți, liniștiți și iubiți în această perioadă lasă urme profunde.

Vestea bună este că, deși trecutul nu poate fi schimbat, el poate fi înțeles. Iar înțelegerea deschide drumul către transformare.

Referinte bibliografice:

  1. Balint M. (1968): Aspecte terapeutice ale regresiei, Klett-Cotta, Stuttgart, 1970;
  2. Spitz R. A., Wolf (1946): Analitic depression, The Psihoan. Study of the child 2;
  3. Stiemerling D. (1995): 10 abordari terapeutice ale depresiei, Ed. Trei, 2006.

Toate articolele de pe acest website sunt oferite in scop informativ si nu pot inlocui sfatul medicului dumneavoastra. Psiholog Lucretia Preda-Rodeanu – Cabinet Individual de Psihologie Galati nu este responsabil pentru diagnosticul pus de catre un utilizator pe baza continutului acestui site. Consultati intotdeauna medicul atunci cand aveti probleme legate de sanatatea dumneavoastra.