Cum începi să schimbi relațiile care îți repetă rănile?
Poate că, citind despre teoria autoverificării, ai avut un moment de claritate.
Poate ai recunoscut același tip de partener în mai multe relații.
Poate ai înțeles, pentru prima dată, că nu ai fost victima unui șir nesfârșit de coincidențe.
Și atunci apare întrebarea firească:
„Bine, acum că am înțeles mecanismul… ce fac mai departe?”
Aceasta este întrebarea care face diferența dintre conștientizare și schimbare.
Pentru că adevărul este unul important:
A înțelege un tipar nu înseamnă că acesta dispare.
Mulți oameni observă că aleg mereu persoane indisponibile emoțional și continuă să fie atrași de ele.
Mulți înțeleg că au teamă de abandon și continuă să intre în relații care le activează această teamă.
Conștientizarea este începutul drumului, nu finalul lui.
Primul pas: observă, nu schimba
Majoritatea oamenilor încep greșit.
Vor să se schimbe imediat.
Vor să nu mai fie geloși.
Să nu mai fie anxioși.
Să nu mai fie atrași de persoanele nepotrivite.
Dar psihicul nu funcționează prin ordine.
El funcționează prin înțelegere.
Înainte să schimbi ceva, trebuie să înveți să observi.
Data viitoare când cineva îți atrage atenția foarte puternic, nu te întreba:
„Îmi place?”
Întreabă-te:
„Ce simt exact?”
Este liniște?
Este siguranță?
Sau este neliniște, nesiguranță și nevoia disperată de validare?
Mulți confundă anxietatea cu iubirea.
Confundă tensiunea emoțională cu pasiunea.
Confundă lupta pentru atenție cu apropierea autentică.
Observarea acestor diferențe este primul pas către schimbare.
Al doilea pas: caută emoția familiară
O întrebare extrem de utilă este:
„Unde am mai simțit asta?”
Poate că partenerul care te ignoră îți provoacă exact aceeași senzație pe care o aveai când încercai să obții atenția unui părinte distant.
Poate că partenerul critic îți trezește aceeași stare pe care o simțeai când erai judecat în copilărie.
Poate că partenerul imprevizibil îți amintește, fără să realizezi, de mediul în care ai crescut.
De multe ori, nu alegem omul.
Alegem emoția familiară pe care acesta o activează.
Al treilea pas: identifică povestea despre tine
În spatele fiecărui tipar relațional există aproape întotdeauna o convingere centrală.
Uneori este:
- „Nu sunt suficient de bun.”
- „Nu merit să fiu ales.”
- „Oamenii pleacă întotdeauna.”
- „Trebuie să mă sacrific pentru a fi iubit.”
- „Dacă mă arăt așa cum sunt, voi fi respins.”
Aceste convingeri sunt rareori evidente.
Ele se ascund în spatele emoțiilor și comportamentelor.
Dar odată identificate, încep să piardă din putere.
Pentru că devin vizibile.
Iar ceea ce devine vizibil poate fi schimbat.
Al patrulea pas: învață să tolerezi disconfortul sănătății
Acesta este unul dintre cele mai surprinzătoare aspecte ale procesului de vindecare.
Mulți oameni cred că relația sănătoasă va produce imediat liniște și fericire.
Nu întotdeauna.
Uneori produce anxietate.
De ce?
Pentru că este diferită.
Dacă ai petrecut douăzeci sau treizeci de ani învățând că iubirea înseamnă nesiguranță, atunci siguranța poate părea suspectă.
Dacă ai învățat că trebuie să lupți pentru atenție, un partener disponibil emoțional poate părea „prea simplu”.
Nu pentru că este nepotrivit.
Ci pentru că este necunoscut.
Iar necunoscutul creează disconfort.
Schimbarea presupune să înveți să rămâi în acest disconfort fără să fugi înapoi către ceea ce este familiar.
Al cincilea pas: nu te mai întreba doar cine te alege
O întrebare mai importantă este:
„Pe cine aleg eu?”
Mulți oameni își concentrează atenția pe faptul că atrag persoane nepotrivite.
Dar adevărata transformare începe atunci când observă ce îi atrage pe ei.
Care sunt semnalele de alarmă pe care le ignoră?
Ce comportamente romantizează?
Ce tip de oameni îi fascinează instantaneu?
Ce tip de oameni îi plictisesc?
Răspunsurile la aceste întrebări spun adesea mai multe despre rănile noastre decât despre partenerii noștri.
Cât durează schimbarea?
Aceasta este una dintre cele mai frecvente întrebări.
Răspunsul sincer este:
Depinde de cât de vechi este tiparul.
Dacă o convingere s-a format la 5 sau 6 ani și a fost confirmată timp de decenii, nu va dispărea într-o săptămână.
Dar există și o veste bună.
Schimbarea nu apare brusc.
Ea începe să apară în mici momente:
- când observi un semnal de alarmă pe care înainte îl ignorai;
- când nu mai justifici comportamente toxice;
- când alegi să pleci mai devreme dintr-o relație nesănătoasă;
- când începi să te porți cu tine așa cum ai vrut mereu să se poarte ceilalți.
Fiecare dintre aceste momente reprezintă schimbare.
Care sunt șansele reale de vindecare?
Mult mai mari decât crede majoritatea oamenilor.
Creierul uman rămâne capabil să învețe și să se reorganizeze pe tot parcursul vieții.
Psihoterapia, relațiile sănătoase, experiențele emoționale corective și munca de autocunoaștere pot modifica profund modul în care ne vedem pe noi înșine și pe ceilalți.
Am văzut persoane care au petrecut zeci de ani alegând parteneri indisponibili și care au construit ulterior relații stabile și sănătoase.
Am văzut oameni care au trăit cu convingerea că nu sunt suficient de buni și care au învățat, treptat, să se privească cu respect și compasiune.
Schimbarea este posibilă.
Dar ea nu începe cu găsirea persoanei potrivite.
Începe cu întâlnirea sinceră cu tine însuți.
Concluzie
Dacă ai recunoscut în relațiile tale un tipar care se repetă, nu înseamnă că ești condamnat să îl repeți la nesfârșit.
Înseamnă doar că psihicul tău încearcă să confirme o poveste veche.
Iar poveștile vechi pot fi rescrise.
Nu prin forță.
Nu prin voință oarbă.
Ci prin observare, înțelegere și experiențe noi care demonstrează, puțin câte puțin, că nu ești persoana care ai fost făcut să crezi că ești.
Și poate că adevărata vindecare începe în ziua în care încetezi să te întrebi:
„De ce mi se întâmplă asta din nou?”
și începi să te întrebi:
„Ce încerc să confirm despre mine și este oare adevărat?”
Articol scris de Lucreția Preda-Rodeanu, psiholog clinician și psihoterapeut în Galați.
