Singurătatea este sentimentul dureros care apare atunci când există o diferență între relațiile sociale pe care ni le dorim și cele pe care le percepem în viața noastră. Cu alte cuvinte, ne simțim singuri atunci când relațiile noastre nu sunt la fel de satisfăcătoare sau apropiate pe cât am avea nevoie.

Este important să înțelegem că singurătatea nu este același lucru cu a fi singur. O persoană poate petrece mult timp singură fără să se simtă singură, în timp ce altcineva poate fi înconjurat de oameni și totuși să trăiască un sentiment profund de izolare. Prezența altor persoane nu garantează, așadar, protecția împotriva singurătății.

Deși există un acord general asupra modului în care poate fi definită singurătatea, cercetătorii au explicat acest fenomen în mai multe moduri. O teorie susține că anumite deficiențe ale relațiilor sociale pot genera diferite tipuri de singurătate. De exemplu, lipsa unei rețele sociale, sentimentul de excludere, lipsa unui scop sau plictiseala pot favoriza apariția singurătății. În același timp, lipsa unei persoane de încredere – cum ar fi un partener de cuplu sau un prieten apropiat – poate conduce la ceea ce se numește singurătate emoțională, caracterizată prin anxietate, nesiguranță sau dezamăgire.

Cercetările arată că aceste sentimente nu sunt legate exclusiv de un anumit tip de relație. Totuși, anumite contexte sociale pot avea un rol important. De exemplu, căsătoria este adesea asociată cu un nivel mai scăzut al singurătății, deoarece oferă o formă de integrare socială și emoțională. În special în cazul femeilor, existența unui partener stabil poate reduce atât singurătatea socială, cât și pe cea emoțională.

O altă perspectivă explică singurătatea prin deficite în competențele sociale sau prin anumite trăsături de personalitate care influențează modul în care formăm și menținem relații. Studiile au arătat că persoanele care se simt singure tind să fie mai concentrate asupra propriilor gânduri și emoții și mai puțin asupra celorlalți. De asemenea, ele pot avea dificultăți în a se deschide în fața prietenilor sau în a participa activ la viața socială.

Unele cercetări au evidențiat o asociere între singurătate și trăsături precum timiditatea, stima de sine scăzută, pesimismul, simptomele depresive sau tendința spre îngrijorare. Totuși, studiile recente arată că singurătatea nu poate fi redusă doar la aceste caracteristici. Ea reprezintă un fenomen distinct și poate constitui un factor de risc psiho-social pentru sănătate.

Deși este un sentiment neplăcut, singurătatea nu este neapărat un lucru negativ. Emoțiile aversive au, de multe ori, un rol adaptativ. În cazul singurătății, disconfortul emoțional poate funcționa ca un semnal care ne motivează să reparăm sau să reconstruim conexiunile sociale.

Cercetările sugerează că aproximativ 48% din variațiile nivelului de singurătate pot fi explicate prin predispoziții genetice. Totuși, genele nu acționează independent, ci în interacțiune cu mediul. Modul în care o persoană reacționează la izolarea socială sau la respingere poate influența intensitatea sentimentului de singurătate.

Există și anumite situații de viață asociate frecvent cu un risc crescut de singurătate. De exemplu, divorțul sau pierderea partenerului sunt evenimente care cresc semnificativ probabilitatea apariției acestui sentiment. De asemenea, schimbările majore din viață, cum ar fi mutarea într-un alt oraș, pot reduce oportunitățile sociale și pot contribui la apariția izolării.

În același timp, cercetările arată că calitatea relațiilor este mult mai importantă decât numărul lor. Relațiile care oferă siguranță, încredere și confort emoțional protejează mult mai eficient împotriva singurătății decât interacțiunile frecvente, dar superficiale.

Atunci când singurătatea devine persistentă, ea poate genera un cerc vicios. Persoana începe să interpreteze relațiile printr-o lentilă negativă, să anticipeze respingerea și să se retragă și mai mult din interacțiuni. În acest caz, provocarea constă în schimbarea acestor interpretări și în redirecționarea percepțiilor sociale către relații autentice și semnificative.

Când oamenii reușesc să se simtă conectați din punct de vedere social, apar stări emoționale care îmbogățesc viața atât cantitativ, cât și calitativ. Acest lucru este important și din perspectiva sănătății, deoarece singurătatea a fost asociată cu modificări în funcționarea sistemului cardiovascular, endocrin și imunitar. De asemenea, unele modele teoretice sugerează că singurătatea poate accelera declinul capacității de adaptare odată cu înaintarea în vârstă.

„Viata mea a fost plina de nenorociri ingrozitoare, dintre care cele mai multe nu s-au intamplat niciodata.” (Michel de Montaigne)

Cea mai mare parte a suferintelor noastre nu provine din evenimentele cu care ne confruntam, ci din modul in care interpretam aceste evenimente. La fel pot sta lucrurile si in momentele in care ne lasam coplesiti de ideea singuratatii. Ne trezim intr-o acceptare resemnata a acestei „realitati”, producand mental acel dialog interior care incepe cu nelipsitele afirmatii: „Nu ma suna nimeni; Sunt singur; Nu se intampla nimic; Nu primesc niciun sms; Nu ma am decat pe mine.”.

Dintre toate plangerile pe care le aud, cele mai triste sunt: „E grea si insuportabila singuratatea.”, „Nu mai suport singuratatea”, „Singuratatea ma omoara…”, „Nimanui nu-i pasa daca traiesc sau mor…”, etc. Reactia fireasca a noastra, este de a sfatui aceste persoane sa iasa cat mai mult, sa se implice in cat mai multe activitati sociale, de voluntariat, etc., sa isi faca noi prieteni, insa aceste sfaturi sunt date de aceia care nu s-au confruntat niciodata cu propriul sentiment de izolare. Este usor sa-i spui unui flamand ca banii nu aduc fericirea.

Cu siguranta, prietenii si diversele activitati au rolul lor in mentinerea unei vieti echilibrate, insa nu acestea sunt solutiile pentru rezolvarea problemei legate de sentimentul singuratatii pentru ca nu au nicio putere in acest sens. Tot ceea ce pot face este sa iti distraga atentia pentru scurt timp de la ceea ce te roade, dupa care, intors la propria ta minte, sa constati ca te intalnesti din nou cu singuratatea ta, ca este acolo, in propria ta minte si ca a fost prezenta acolo, chiar si in timpul in care ai fost atat de ocupat cu activitatile si socializarea. A fost acolo intotdeauna, nu-i asa? Asadar, aceasta este cheia: singuratatea exista in mintea ta, si nicaieri in alta parte.

sti convins ca forma de pe perete este un monstru, atunci vei activa in mod inconstient toate gandurile asociative si emotiile in legatura cu ideea de monstru. Rezulta ca poti preveni toate aceste emotii asociate daca nu faci etichetari inainte de a-ti verifica gandurile. Daca, atunci cand esti singur, nu permiti mintii inconstiente sa eticheteze in mod automat acele momente ca fiind singuratate, sentimentul de izolare nu are cum sa apara. Ceea ce cauzeaza suferinta este tocmai etichetarea inconstienta sau denumirea pe care o dai acelui moment. De ce? Pentru ca tocmai aceasta etichetare activeaza o serie de ganduri automate negative si emotii pe care le asociezi cu ideea de singuratate.

Daca te-ai opri la timp, daca nu ai face aceasta etichetare, ai putea preveni suferinta asociata acelor ganduri. Cea mai eficienta cale de a preveni este de a investiga acest gand, punandu-l in discutie prin raspunsurile pe care ti le poti oferi la cateva intrebari:

• Pe ce ma bazez cand afirm ca sunt singur: pe opinii sau pe fapte?
• Care sunt presupunerile pe care le fac cu privire la acest lucru?
• Cum as putea fi sigur in legatura cu singuratatea mea?
• Ce exemple am care sa sustina aceasta idee? Sunt relevante?
• Care este cea mai importanta dovada in legatura cu aceasta convingere?
• Ce anume nu fac din cauza acestei convingeri?
• Ce anume fac pentru a elimina ideea de singuratate?
• Cum altfel pot privi aceasta situatie?
• Cum ar fi viata mea fara gandul singuratatii?

Poti fi inconjurat de prieteni, poti fi angajat intr-o relatie de cuplu, poti fi implicat intr-o serie de activitati si, totusi, sa persiste in mintea ta ideea de singuratate. Singuratatea nu este un obiect, ci este o iluzie, un gand persistent pe care il investesti cu putere atribuindu-i diverse interpretari si care e insotit intotdeauna de reactii emotionale negative. Parintele Cleopa spunea ca dracul are putere pentru ca noi i-o dam, prin frica noastra.

Intoarce-te catre tine si vezi ca, in afara de ceea ce iti imaginezi tu ca e, nu e nimic altceva! Ca suferinta ta nu este cauzata de realitate, ci de interpretarea pe care tu o dai acestei realitati. Inceteaza sa lupti impotriva a ceva ce nu exista! Este inutil sa faci incercari pentru a scapa de ceva ce iti imaginezi tu ca exista.

Toate articolele de pe acest website sunt oferite in scop informativ si nu pot inlocui sfatul medicului dumneavoastra. Psiholog Galati – Lucretia Preda-Rodeanu – Cabinet Individual de Psihologie nu este responsabil pentru diagnosticul pus de catre un utilizator pe baza continutului acestui site. Consultati intotdeauna medicul atunci cand aveti probleme legate de sanatatea dumneavoastra.