Comportamentul pasiv-agresiv
Cu siguranță ai auzit termenul pasiv-agresiv, ba chiar l-ai folosit, însă nu ești foarte sigur ce înseamnă. Pentru a înțelege ce reprezintă comportamentul pasiv-agresiv, poți începe cu opusul acestuia, și anume agresivitatea activă, care presupune să ne manifestăm direct furia, să exprimăm clar și deschis ceea ce ne supără sau să facem reproșuri celor pe care îi consideram responsabili pentru nefericirea noastră.
Pasiv înseamnă inactiv și, în acest caz, indirect. Când suntem pasiv-agresivi, ne exprimăm furia și supărarea, conștient sau inconștient, într-o manieră mult mai subtilă și indirectă.
Exemple de comportamente pasiv-agresive
Formele cele mai comune de comportamente pasiv-agresive includ:
- Să spui initial că nu te deranjează ceva și că ești bine, după care să fii bosumflat;
- Să fii sarcastic, în loc să recunoști că te deranjează ceva;
- Să refuzi comunicarea atunci când cineva încearcă să abordeze anumite subiecte referitoare la relație;
- Să apelezi la mici pedepse subtile cum ar fi să fii nepoliticos, să rupi diverse lucruri apoi să pretinzi că a fost doar un accident, să „uiti” diverse lucruri, să excluzi pe cineva din anumite proiecte;
- Să fii retras și rece, în loc să spui că ești supărat.
Există și alte forme de agresivitate pasivă mai subtile care te-ar putea surprinde, și anume:
- Să eviți pe cineva;
- Să spui în ultima clipă că nu vrei să mai mergi la un eveniment;
- Să critici constant pe cineva pe care nu-l suferi în secret;
- Să bârfești și să transmiți diverse opinii prin intermediari;
- Să amâni anumite proiecte comune în mod intenționat pentru ca, la final, să spui că nu mai vrei să te implici;
- Să greșești ceva în mod intenționat;
- Să te plângi în mod constant, în loc să porți o conversație sinceră;
- Să întorci foaia spunând: „Relaxează-te! De ce te-ai supărat așa”? când, de fapt, tu ești cel supărat.
De ce contează dacă ești pasiv-agresiv? Pentru că devine foarte dificil să menții relații sănătoase. Persoanele din jurul tău nu vor ști niciodată în ce poziție sunt în relația cu tine și se pot simți inconfortabil sau epuizați din cauza ta neavând încredere în tine, iar acest lucru se datorează faptului că, în esență, a fi pasiv-agresiv înseamnă a fi fals și necinstit.
Desigur, tu poți spune că îți ascunzi furia pentru a-i proteja pe ceilalți. Uneori, putem fi surprinși să constatăm că suntem destul de pasiv-agresivi. În mintea noastră, chiar avem convingerea că suntem drăguți și amabili când, de fapt, raționamentul nostru este că ascunzându-ne supărarea și furia, ceilalți oameni nu trebuie să se confrunte cu ele, deci îi protejăm. Ceea ce nu înțelegem este că ceilalți simt că ceva nu este în regulă, că suntem falși sau furioși. Agresivitatea pasivă poate fi uneori mai rea decât cea deschisă, deoarece persoana trebuie să ghicească de ce ești supărat, iar acest lucru duce la mai multă vinovăție și supărare decât dacă ai fi deschis cu sentimentele tale și a-i oferi șansa de a clarifica situația. În concluzie, acest fel de a fi amabil și drăguț este o formă de egoism, prin evitarea confruntărilor protejându-ne pe noi înșine.
Desigur, mai poți spune că furia nu este în regulă și că a-ți exprima supărarea și furia te face o persoană rea. Probabil ai învățat asta în copilărie; este mai probabil să devii un adult pasiv-agresiv dacă ai crescut într-o familie în care emoțiile nu au fost acceptate, în care ai fost lăudat dacă ți-ai ascuns sentimentele și te-ai comportat ca un copil „bun” și „fericit”. Poate că ai văzut asta în relația dintre părinții tăi care erau falși unul cu celălalt, modelând astfel în tine ceea ce considerau a fi acceptabil. Cu alte cuvinte, ai învățat să îngropi cine ești, să devii altcineva și să fii necinstit.
Cum să schimbi comportamentul pasiv-agresiv și să devii mai asertiv în ceea ce privește modul în care gândești și simți:
- În primul rând, ai răbdare cu tine însuți. Comportamentul pasiv-agresiv poate fi ceva ce ai exersat atât de mult de-a lungul timpului, încât s-ar putea să fie a doua natură a ta, așa că nu poate fi schimbat într-o zi. Trebuie să ai multă răbdare și autocompasiune ca să poți lucra cu asta.
- Învață să îți recunoști gândurile și sentimentele. Trebuie să înveți să fii mai sincer cu sentimentele tale, să conștientizezi și să recunoști ceea ce gândești și simți atunci când te confrunți cu o anumită situație care altădată ți-ar fi activat comportamentul pasiv-agresiv. Acest comportament merge mână în mână cu o slabă conștientizare de sine și cu idei confuze despre cine ești cu adevărat. Din nou, acest lucru vine din copilărie, când ai fost încurajat să fii fals pentru a obține dragostea și sprijinul de care aveai nevoie. Te-ar putea ajuta exercițiile de mindfulness, scrierea unui jurnal și psihoterapia.
- Învață cum să comunici clar și deschis. Ideea de a-ți împărtăși sentimentele poate fi terifiantă la început, dacă nu ai mai făcut asta în trecut. De asemenea, poți exagera vorbind prea mult și fiind prea direct și emoțional. Poți învăța diverse modalități de comunicare în condiții de stres, și anume: alegi un moment calm, abordezi o singură problemă, nu aduci alte personae în coversație, eviți limbajul de învinovățire, te exprimi într-o manieră în care îți asumi responsabilitatea („Simt asta… când faci asta…”; sau „Mă faci să simt… atunci când faci/spui…”).
Te poate ajuta psihoterapia să iți schimbi comportamentul pasiv-agresiv? Da. Toate tipurile de terapie te ajută să devii mai conștient de sine, iar un psihoterapeut te poate ajuta să recunoști când nu ești autentic în viață, să înveți și să practici o mai bună comunicare.