Traind intr-o societate comerciala, sexualitatea este asociata de cele mai multe ori cu tineretea. Din aceste motive, multor persoane le este greu sa puna in aceeasi ecuatie activitatea sexuala si varsta a treia.
Multe studii au demonstrat neveridicitatea credintei ca persoanele de varsta a treia nu se mai angajeaza in relatii sexuale (Pfeiffer et al., 1970 apud Mahoney, 1983). Cercetarea a avut ca subiecti barbati cu varsta cuprinsa intre 56 si 71 de ani, iar datele rezultate au aratat faptul ca numai 7% dintre subiectii care aveau varsta cuprinsa intre 56 si 60 ani intrerupsesera activitatea sexuala, 20% dintre cei cu varsta cuprinsa intre 61 si 65 de ani si 24% dintre cei cu varste intre 66 si 71 ani. Frecventa raporturilor sexuale descreste odata cu inaintarea in varsta, dar nu intr-o maniera care sa confirme stereotipul. De exemplu, in studiul anterior amintit, persoanele respondente au afirmat ca au cel putin un raport sexual pe luna (aproximativ 48% dintre barbati cu varsta cuprinsa intre 66 si 71 ani). O caracteristica importanta in legatura cu imbatranirea barbatilor este aceea ca activitatea sexuala descreste mult mai repede decat interesul sexual. Ceea ce deschide calea unei diferente uriase intre interesul sexual si activitatea sexuala (Mahoney, 1983).
Factorii fiziologici raspund de schimbarile produse in corpul omenesc odata cu imbatranirea, atragand dupa sine si modificari in ceea ce priveste activitatea sexuala. Ca expresie a actiunii acestor factori, scade nivelul hormonilor (desi nu exista dovezi clare ca acest lucru ar influenta activitatea sexuala), apar bolile cronice, in special tulburari care afecteaza capacitatea de excitare sau de elaborare a unui raspuns sexual la un excitant. Se produc schimbari la nivelul sistemului nervos si a sistemului vascular, prin urmare scade viteza si eficienta prin care este transmis impulsul de la nivelul sistemului nervos catre organele periferice, vasodilatatia se produce mai greu, descreste elasticitatea venelor si arterelor. Toate acestea au o serie de efecte care influenteaza activitatea sexuala a individului: lipsa erectiei sau erectii mai slabe, perioade mari de timp intre erectii, lubrefiere vaginala mai lenta, o reducere a platoului orgasmic (Mandru-Ungureanu, 1994).
Cu toate acestea, la varsta a treia, glandele sexuale, continua sa produca hormoni, dar in cantitati din ce in ce mai mici. La barbati se instaleaza impotenta si scade fertilitatea, iar la femei dispare capacitatea reproductiva, ceea ce ar atrage si o scadere a libidoului. Apar chiar si modificari de tip caracterial. La femei, se vorbeste despre o instabilitate emotional-afectiva cu variatii ale dispozitiei, iar la barbati se poate manifesta o hipersexualitate si sunt inclinati, in aceasta perioada, la diverse aventuri erotice (Enachescu, 2000).
In cazul ambelor sexe, activitatea sexuala, la aceasta varsta, este intr-un declin. Indiferent de forma activitatii sexuale desfasurate (masturbare, relatii sexuale heterosexuale sau homosexuale), frecventa raporturilor este de aproximativ unul pe saptamana la persoane de 60 ani, ceea ce inseamna mai putin de jumatate fata de frecventa normala la varsta de 30 ani. Mai mult decat atat, dupa varsta de 70 ani, o treime din cupluri inceteaza activitatea sexuala (Haas, Haas, 1990).
Masters, Johnson si Kolodny (1986 apud Haas, Haas, 1990) mentioneaza ca exista elemente care nu sunt afectate de inaintarea in varsta. Raspunsul clitoridian si caracterele orgasmului vaginal sunt aceleasi la femeile aflate la varsta a treia ca si la femeile care au jumatate din varsta lor. In cazul barbatilor, multi pot avea durata erectiilor la fel de mare ca si a persoanelor tinere. Aceiasi autori mentionau faptul ca persoanele care erau active sexual la varsta a treia aveau mai putine semne de imbatranire fizica.
Studii efectuate au indicat faptul ca intre barbatii trecuti de varsta de 65 ani, aproximativ 70% dintre cei casatoriti aveau o viata sexuala ordonata, cu o medie de un contact pe saptamana. O alta ancheta efectuata pe barbati cu varsta cuprinsa intre 75 si 92 ani arata ca multi dintre ei aveau ejaculari normale si chiar erectii matinale. S-a constat ca la celibatarii in varsta, din cauza absentei unei partenere care sa-i solicite, activitatea sexuala este mult mai redusa fata de barbatii casatoriti de aceeasi varsta (Maicanescu-Georgescu, 1995).
Un studiu efectuat de Brecker (1984 apud Neamtu, 2004) asupra comportamentului sexual la barbatii si femeile cu varsta cuprinsa intre 50 si 80 ani a aratat interesul acestora in legatura cu viata sexuala. Aproximativ o treime dintre varstnici au cel putin un contact pe saptamana, diversitatea tehnicilor este mare (50% dintre aceste persoane au activitati oral-genitale, iar unul din 15 cupluri participa la activitati sexuale de grup).
Exista diferente intre barbati si femei in ceea ce priveste activitatea sexuala la varsta a treia. Pentru barbati, factorul care influenteaza cel mai mult activitatea sexuala este varsta, iar pentru femei este statutul marital. Aceste diferente se datoreaza faptului ca statutul marital pentru femei inseamna prezenta sau absenta partenerului sexual acceptat din punct de vedere social. Pentru femei, daca exista un partener sexual acceptat social, activitatea sexuala continua. Daca nu exista, atunci activitatea sexuala inceteaza de cele mai multe ori. Pentru barbati, existenta unui partener sexual aprobat social are o mica importanta (Mahoney, 1983).
In realitate, acest fapt este expresia dublului standard. Femeia, chiar daca isi indeplineste toate rolurile de-a lungul vietii (rolul de fiica, sotie, mama, bunica etc.), nu-si castiga dreptul de a fi o fiinta sexuala. Experienta sexuala anterioara nu ii defineste statutul la aceasta varsta. “Ea este considerata postsexuala din doua motive: pentru ca nu mai poate concepe copii si pentru ca nu mai este dorita de barbati” (Schwartz& Laws, 1977 apud Mahoney, 1983, p. 247).
In aceste conditii, femeia este expusa ridiculizarii. Sexualitatea varstei a treia, chiar daca este negata sau tabu, respecta mai mult activitatea sexuala a barbatului, decat pe cea a femeii. Din aceste motive, un barbat la varsta a treia poate avea ca partenere sexuale femei cu varste mult mai mici decat a lui, existand o serie de factori care compenseaza scaderea atractivitatii sexuale: puterea, banii, experienta etc. Studiile indica ca foarte putine femei au ca partener de cuplu o persoana mai tanara decat ele. Asadar, acest lucru adanceste discrepantele in ceea ce priveste activitatea sexuala a celor doua sexe la varsta a treia. Pentru persoanele aflate in aceste conditii, exista alternative: masturbarea sau lesbianismul. Brecher (1984 apud Haas, Haas, 1990) a efectuat un studiu care a relevat faptul ca 2% dintre femei au avut primele experiente de tip homosexual dupa varsta de 50 ani. Adams si Turner (1985 apud Haas, Haas, 1990) au indicat ca desi peste un sfert din femeile vaduve cu varsta peste 50 ani folosesc ca metoda de satisfacere sexuala masturbarea, totusi aceasta solutie nu este vazuta ca fiind una satisfacatoare.
Problema capata contur daca corelam aceste date cu datele demografice. Durata vietii femeii, in Statele Unite, este cu 13 ani mai mare decat a partenerului de cuplu, ceea ce inseamna ca, daca o femeie respecta patternul impus social referitor la activitatea sexuala, ea isi va petrece o mare parte din viata sa fara activitate sexuala (Mahoney, 1983). Haas si Haas (1990) indica faptul ca in randul persoanelor de 50 ani, exista aproximativ 2 milioane de barbati vaduvi si mai mult de 8 milioane de femei vaduve.
Asadar, prin functionarea standardului dublu, femeilor de varsta a treia le este foarte dificil sa cunoasca sau sa-si gaseasca un eventual partener sexual. La acest lucru mai contribuie si un element care tine de structura interna a femeii. Pentru femei, intre activitatea sexuala si relatiile interpersonale exista o stransa legatura. Prin urmare, unei femei care a avut o casnicie de aproximativ 40 ani ii va fi foarte greu sa depaseasca si acest obstacol.
Un studiu efectuat de Clayton si Bornstein (1976, apud Mahoney, 1983) a evidentiat faptul ca vaduvele inceteaza sa isi mai caute parteneri sexuali. Conform acestui studiu, dupa 13 luni de la decesul sotului, doar 7% dintre femeile care au participat la studiu avusesera o relatie romantica si doar 2% avusesera realatii sexuale. Rezultate asemanatoare au foat obtinute si intr-un studiu efectuat de Gebhard in 1970 (apud Mahoney, 1983). In acest studiu, datele aratau ca dintre femeile carora le decedasera sotul, doar o mica parte dintre ele au avut relatii sexuale, comparativ cu femeile care divortasera. Mai mult decat atat, in acest studiu s-a relevat ca rudele si prietenii sugereaza mentinerea aceluiasi pattern de comportament al femeii ca si cum sotul ar fi in viata (un comportament prin care sa fie loiala memoriei sotului). Pentru barbati, statutul de vaduv are un impact mai mic asupra activitatii sexuale (Persson, 1980 apud Mahoney, 1983).
Chiar si inainte de a deveni vaduva, femeia de varsta a treia se confrunta cu o lipsa sau scadere a oportunitatilor sexuale, situatie care nu este provocata prin propria vointa. In ultimii ani ai vietii conjugale, incetarea sau diminuarea activitatii sexuale se datoreaza sotului, si nu sotiei. Pfeiffer et al. (1970 apud Mahoney, 1983) au efectuat un studiu care a indicat faptul ca 86% dintre femei si 42% dintre barbati sustin ca incetarea vietii sexuale se datoreaza partenerului de cuplu. Un alt studiu, efectuat in 1974 de aceiasi autori, a indicat faptul ca 6% dintre barbati au afirmat ca nu se mai implica in activitati sexuale din cauze atribuite sotiei, iar 40% din cauza diminuarii propriilor abilitati. Mai mult decat atat, la varsta a treia se constata un declin rapid a interesului sexual la femeie, fapt care poate fi privit ca un mecanism de aparare: indiferent daca partenerul de cuplu traieste sau nu, viata sexuala a femeii scade din cauze independente de ea.
Activitatea sexuala la varsta a treia este influentata de o serie de factori. La barbati activitatea sexuala din tinerete este puternic corelata cu activitatea sexuala la varsta a treia. Asadar, barbatii care si-au inceput viata sexuala devereme si care au avut o frecventa mare a relatiilor sexuale in tinerete au o activitate sexuala bogata la varsta a treia. In cazul femeilor, predictorii difera. Activitatea sexuala la varsta a treia este prezisa de atitudinea pozitiva fata de activitatea sexuala si de o istorie de experiente sexuale pozitive. Pentru femei, activitatea sexuala la varsta a treia este influentata de atitudinea pozitiva fata de invatarea sexuala, iar pentru barbati acest lucru este influentat de activitatea sexuala din tinerete. De fapt aceste date pot indica, in cazul barbatului, anumite trasaturi de personalitate care reflecta sau influenteaza activitatea sexuala.
Sub lumina acestor date, varsta a treia nu esie o perioada total lipsita de activitate sexuala. Persoanele aflate in aceasta etapa continua sa desfasoare activitati sexuale, desi sexualitatea la aceasta varsta este vazuta si sub forma mangaierilor, masturbarii, imbratisarii, comunicarii (Neamtu, 2004). In ciuda barierelor sociale sau psihologice, multe dintre cuplurile aflate la varsta a treia raman active sexual pe tot parcursul vietii.
Referinte:
Toate articolele de pe acest website sunt oferite in scop informativ si nu pot inlocui sfatul medicului dumneavoastra. Psiholog Galati Lucretia Preda – Cabinet Individual de Psihologie nu este responsabil pentru diagnosticul pus de catre un utilizator pe baza continutului acestui site. Consultati intotdeauna medicul atunci cand aveti probleme legate de sanatatea dumneavoastra.
Psiholog Galati
Cabinet Psihologie Galati / Programari-0740226826
Leave a Reply