Vaginismul: cauzalitate, terapie

---

Mult timp, tulburarile vietii sexuale a femeii au fost reunite sub termenul global, uneori incarcat de o doza de dispret, de “frigiditate”. Acest termen se refera, de fapt, la mai multe disfunctii, cu cauze si tratamente diferite: incapacitatea de a ajunge la orgasm, incapacitatea de a suporta un raport sexual cu penetrare vaginala (vaginism) si raporturile sexuale dureroase (dispareunie) . 

Disfunctiile sexuale sunt definite ca alterari ale ciclului raspunsului sexual sau ca dureri asociate raportului sexual si pot fi grupate in patru categorii: 

• Tulburari ale libidoului, 
• Tulburari de excitatie, 
• Tulburari ale orgasmului, 
• Tulburari privind actul sexual dureros. 

Vaginismul se incadreaza in ultima categorie, fiind caracterizat printr-o contractie dureroasa a muschilor peri-vaginali in timpul penetrarii. 

Vaginismul este definit in literatura de specialitate ca o contractie dureroasa, involuntara a muschilor peri-vaginali, care se produce mereu sau doar uneori in timpul raportului sexual. Vaginismul nu apartine unei anumite etape a reactiei sexuale ci este o reactie involuntara care intervine in timpul penetratiei, cand este declansata de o scadere a libidoului sau de o alta tulburare orgasmica legata de inhibitia sexuala (fobia de penetratie). 

Vaginismul cauzat de anomalii locale trebuie diferentiat de cel provocat de factori psihogeni. De asemenea, adevaratul vaginism, asociat cu contractura muschilor anusului trebuie separat de pseudovaginismul motivat de o pozitie defensiva a femeii, care prezinta, din diferite motive, o fobie de actul sexual si care strange coapsele, fara o contractie involuntara a muschilor anusului. Deseori, vaginismul se asociaza cu acest reflex de aparare, consecutiv unor raporturi sexuale nesatisfacatoare repetate. Vaginismul este de doua tipuri: 

• Vaginism primar – cand femeia se confrunta cu aceasta tulburare la inceputul vietii sexuale; 
• Vaginism secundar – cand tulburarea survine dupa o perioada in care femeia s-a bucurat de o viata sexuala normala. 

Cauzalitatea vaginismului 

Cauzalitatea este variata si, de multe ori, factorii fizici si psihici trebuie considerati simultan. Vaginismul este legat de multe ori de o boala organica (inflamatie, infectie, malpozitie a organelor genitale, prezenta unui himen rezistent) sau de o tulburare psihologica (nastere dificila, preludiu insuficient, violenta sau stangacie a partenerului, absenta dorintei, viol) . Vaginismul si frigiditatea nu se asociaza, femeia putand ajunge la orgasm prin masturbare. 

Dupa eliminarea cauzelor de ordin organic, printr-un examen ginecologic, se impune si considerarea cauzelor psihologice. Nu e neaparat sa fie regasite structuri de personalitate fobice sau obsesionale. Foarte des, vaginismul trebuie plasat intr-un context plurifactorial in care un eveniment devine element de comunicare sau „simptom de prezentat”. 

Din sfera cauzelor psihologice ale afectiunii se pot aminti: 

• Educatia religioasa stricta; 
• Impotenta partenerului; 
• Viol sau tentativa de viol, relatii incestuoase in timpul copilariei; 
• Frica de sexualitate; 
• Culpabilitate in legatura cu practicile sexuale izolate; 
• Frica de sarcina; 
• Agresivitatea si respingerea partenerului. 

Analiza comportamentala ne arata ca vaginismul este stimulat de anxietate, de frica. Se poate spune ca in terapie situatia poate fi asociata cu o fobie clasica: fobia de penetratie, unde motorul este anxietatea asociata cu toate modificarile neurovegetative, emotionale si comportamentale, urmand modelul pavlovian (S-R) sau pe cel al lui Skinner. Dupa cateva incercari si esecuri repetate – penetrare – durere (din cauza unei insuficiente lubrifieri sau a ingustarii vaginului etc.) asociata cu anxietatea – pasul urmator va fi evitarea situatiei-problema. Acest lucru constituie cea mai buna metoda pentru scaderea in intensitate a anxietatii dar, in acelasi timp, si cea mai sigura solutie de mentinere a problemei sexuale. In aceste situatii, cognitivistii atentioneaza asupra mai multor tipuri de ganduri negative, pe care le poate avea clienta: 

• Ganduri negative interne: „Este vina mea ca nu pot sa simt placerea”; 
• Ganduri negative externe: „Daca partenerul meu ar fi mai tandru…”, „El nu va suporta situatia asta prea mult timp…”; 
• Ganduri negative globale: „El nu ma va mai iubi, nu valorez nimic, corpul meu nu imi mai place”. 

Daca schema explicativa a disfunctiei sexuale este privita detasat, trebuie considerati si alti factori care interfereaza in terapie. 
Pe de o parte, rolul partenerului care, foarte frecvent, dupa o serie de incercari repetate soldate cu esec, participa, cu acordul mai mult sau mai putin deschis al partenerei la mentinerea simptomului, acceptand, la fel de frecvent si foarte usor, sa nu fie el cel care initiaza schimbarea si, pe de alta parte, rolul dinamicii conjugale in aparitia si mentinerea disfunctiei sexuale. 

Tratament

Obiectivele prioritare ale interventiei psihologice in cazurile de vaginism se refera mai ales la reducerea starii de anxietate asociata cu contactul sexual si eliminarea spasmelor musculare care impiedica penetrarea. Tehnicile specifice folosite in terapie sunt: 

• Educatia sexuala, pentru a oferi informatii despre dinamica raspunsului sexual, cu scopul de a imbunatati cunostintele care se refera la sexualitate; 
• Invatarea relaxarii, care va favoriza eliminarea raspunsurilor de evitare, controlul nivelului de anxietate si controlul raspunsurilor din timpul actului sexual; 
• Invatarea auto-explorarii si auto-stimularii, cu scopul de a creste gradul de cunoastere a reactiilor propriului corp la stimulare; 
• Exercitiile Kegel care vor facilita identificarea si controlul acestor muschi; 
• Conceperea unor programe de dilatatie vaginala progresiva. 

Etape de tratament

Mai multe etape urmeaza a fi parcurse in cazul tratamentului vaginismului. Ele reiau principiul progresului dozat al desensibilizarii sistematice. Inca de la prima intalnire, ceea ce e important e ca terapeutul sa reuseasca sa propuna pacientei o confruntare progresiva cu situatia problematica, in etape succesive, facandu-se apel la la motivatia si interesul pacientei pentru buna desfasurare a terapiei. Se va crea o ierarhie de situatii, efectuand exercitiile de la cel mai simplu de rezolat, pana la cel mai complex. 

In prima parte a terapiei, clienta poate lucra singura, fara ajutorul partenerului, dar colaborand in permanenta cu terapeutul, desi exerciite sunt facute pe cont propriu. Partenerul nu va fi invitat in terapie decat dupa finalizarea acestei prime parti. Partenerului trebuie sa i se explice faptul ca lipsa participarii sale in prima parte a terapiei nu reprezinta o dorinta de excludere a sa, ci o necesitate temporara care ii va facilita pacientei o buna abordare a problemei, ferind-o de factori anxiogeni, deloc neglijabili. 

In fiecare etapa a terapiei, va fi efectuata o auto-evaluare a anxietatii cu note de la 0 la 8, adresandu-se urmatoarea intrebare: ”Raportandu-va la exercitiul pe care l-ati facut acum, cum va notati starea de anxietate, de la 0 la 8, in comparatie cu ce ati simtit in ultima noastra sedinta?” 

1. Etapa I: Activitati premergatoare terapiei propriu-zise. Terapia va incepe prin consolidarea unei relatii de incredere intre clienta si terapeut, concentrata pe informare, si prin reasigurarea din partea terapeutului ca nu se doreste banalizarea problemei. Trebuie luat in considerarea faptul ca femeia cu vaginism are de multe ori carente in ceea ce priveste cunoasterea propriei sale anatomii si sexualitati, ceea ce ameninta insasi intelegerea raportului sexual. Pot fi utile informatiile simple, utilizarea diapozitivelor, a desenelor, care au, de multe ori, un efect anxiolitic. In paralel, se poate instrui si partenerul asupra conformatiei anatomice si asupra sexualitatii femeii. 

2. Etapa a II-a: Auto-explorarea: privire – atingere – penetrare. Pacienta va lucra singura la construirea viziunii asupra propriului corp, in fata oglinzii, permitand astfel acceptarea directa a propriului sex, risipirea falselor credinte si a prejudecatilor. Terapeutul va contribui la deculpabilizarea actiunii de auto-stimulare. Aceasta etapa consta intr-o explorare externa a vaginului, cu ajutorul unui deget si cu lubrifiant, in experimentarea placerii si a atingerii, fara grija excitatiei; se maseaza apoi orificiul vaginului, atingand muschii care se contracta. Unele femei prefera sa se priveasca in timp ce se ating, in timp ce pentru altele atingerea este mai putin angoasanta decat vizualizarea in sine. Daca prima partea a cestei etape a fost evaluata cu un grad de anxietate foarte scazut pe scala de la 0 la 8, se poate trece la pasul urmator, care va obisnui progresiv femeia cu penetrarea, folosindu-si in acest scop propriul deget.  Acest tip de exercitii trebuie repetate zilnic de clienta pentru aproximativ un sfert de ora. De obicei, exercitiile de auto-explorare si auto-stimulare se asociaza cu exercitiile Kegel, pe care clienta le efectueza, de asemenea, singura si care au rolul de a ajuta clienta sa constientizeze modul in care poate contracta, asa cum doreste, sfincterul anal, uretral si vaginal; pacienta este multe ori surprinsa ca poate contracta la comanda muschii peri-vaginali, pana la contractia totala a muschilor anusului. Terapeutul poate spune clientei sale ca aceste exercitii vor actiona asupra tonusului muscular al vaginului, ca vor influenta modul in care ea va putea controla constient aceasta tonicitate si ca ele permit o mai buna lubrifiere vaginala, importanta pentru calitatea actului sexual.  Concluzionand, femeile vor utiliza in fiecare zi, in intervalul unui sfert de ora, urmatoarele exercitii in fata oglinzii: 1. penetrare cu ajutorul degetului; 2. exercitii Kegel asociate cu tehnici de respiratie (expiratie si inspiratie, cu respiratie abdominala) .

3. Etapa a III-a: Includerea partenerului. Partenerul este inclus in terapie. Se faciliteza sensibilizarea cu corpul barbatului gratie exercitiilor de sensibilizare generala si genitala. In etapele de desensibilizare in vivo, terapeutul nu va propune reluarea directa a raportului sexual de catre cei doi parteneri. In prealabil, cuplul va parcurge si alte etape, in paralel cu exercitiile Kegel. Pare util, ca de altfel in toate etapele acestei terapii, de a da femeii controlul operatiunilor, pentru a-i intari ideea ca nu este un obiect al manipularii, asa cum credea, si ca senzatiile pe care le simte le poate controla. Astfel, pozitia dominatoare a femeii este de cele mai multe ori cea mai buna in cadrul terapiei pentru ca ea are initiativa. Partenerul, desi inactiv la inceput, asteapta un ordin din partea partenerei pentru a se mobiliza. Acesta este un semn ca ea este relaxata si ca accepta actul sexual. Numai femeia care are un partener sexual cu care intretine o relatie stabila poate sa urmeze tratamentul destinat vindecarii tulburarilor sale sexuale. Partenerul trebuie sa-i ofere din timpul sau, sa fie rabdator si, eventual, sa renunte pentru un timp la anumite practici sexuale care ar putea fi la originea tulburarii. 

Paralel cu aceste etape ale terapiei, sedintele cu ambii parteneri sunt importante pentru a elucida factorii de mentinere, individuali sau relationali si importantele probleme de comunicare.

Pentru tratarea cazurilor de vaginism, terapia medicamentoasa este uneori utilizata (anxiolitice), pentru a ajuta pacienta sa depaseasca o etapa dificila din viata sa si pentru a elimina stresul provenit din confruntarea cu situatia problematica. 

Exercitiile Kegel 

Denumite dupa cel ce le-a descoperit, dr. Arnold Kegel, aceste exercitii sunt extrem de utile in tonifierea si intarirea muschiului pubococcigian (muschiul PC) – muschi pelvian ce formeaza baza sanatatii sexuale. Atunci cand faci exercitiile, pui in actiune si musculatura abdominala si intreaga musculatura din zona bazinului. 

O modalitate prin care femeia isi da seama care sunt muschii pe care trebuie sa ii puna la treaba este de a se opri in mijlocul mictiunii. Muschii pe care ii contracta in acel moment sunt, de fapt, muschii pe care are datoria de a-i pune la punct. Un sfat suplimentar ca sa isi dea seama daca nu pierde vremea este sa introduca un deget in vagin si sa monitorizeze activitatea. Daca simte cum degetul este “strivit” de pereti, atunci este pe drumul cel bun. Femeile au doua grupe de muschi sexuali si ambele pot fi dezvoltate. 

Se poate incepe prin a face cate 5 minute de exercitii de doua ori pe zi. Nu trebuie decat ca persoana sa isi contracte muschii vaginali, sa mentina contractia timp de 1-2 secunde, sa se relaxeze si apoi sa o ia de la capat. Pe parcurs, poate incerca sa contracte cat mai puternic acesti muschi sau poate incerca diverse variatii ale exercitiilor. De exemplu, poate incerca sa contracte de jos in sus sau sa “impinga”. Cand se simte mai sigura pe sine, poate opta pentru exercitiul “lift”. Trebuie sa isi imagineze ca vaginul ei este un lift. Incepe sa contracte pornind de la parter, de la orificiu, apoi avanseaza incet si facand pauze intre etaje, pana cand ajunge la etajul 10.  Aceste exercitii sunt de trei feluri: 

• Tipul I: Contractii lente. Ca executie: contracti puternic muschii pubococcigieni ca si cum ai vrea sa opresti fluxul urinar. Pastreaza contractia 3-5 secunde si apoi relaxeaza-te. 
• Tipul II: Contractii rapide. Incordezi si relaxezi alternativ muschii pubococcigieni, cat poti de repede si cat poti de mult. 
• Tipul III: Impingeri. Ca atunci cand te opintesti sa impingi o mobila; astfel ne explica foarte plastic si pe intelesul tuturor in cartea “A face dragoste aproape perfect” aparuta la editura Humanitas, Bebe Mihaescu. 

Concluzii 

• Tulburarile sexuale reprezinta o amenintare destul de importanta la adresa longevitatii cuplului, pentru ca sexualitatea este, printre altele, un mod de comunicare de tip emotional si senzual. 
• Vaginismul este contractia involuntara care apare sub forma de spasme, a muschilor perineali si ai coapselor, care face imposibila penetrarea vaginala. Obiectivele prioritare ale interventiei psihologice in cazurile de vaginism se refera mai ales la reducerea starii de anxietate asociata cu contactul sexual si eliminarea spasmelor musculare care impiedica penetrarea. 

Tehnicile folosite in terapie reiau principiul progresului dozat al desensibilizarii sistematice. In terapia cognitiv-comportamentala a vaginismului sunt parcurse 3 etape: 

• Prima etapa presupune consolidarea unei relatii de incredere intre clienta si terapeut, concentrata pe informare. 2. Sunt folosite exercitii de cunoastere a anatomiei si propriei sexualitati prin utilizarea desenelor; 
• In etapa a doua se realizeaza deculpabilizarea actiunii de auto-stimulare si consta intr-o explorare externa a vaginului, cu ajutorul unui deget si cu lubrifiant, in experimentarea placerii si a atingerii, fara grija excitatiei. Se utilizeaza exercitiile Kegel. 
• Partenerul este inclus in terapie, dar femeia este cea care are controlul actiunii sexuale. 

Cabinet de Psihoterapie Bucuresti

---

Referinte:

1. 1. Dafinoiu I., Vargha L., Psihoterapii scurte. Strategii, metode, tehnici, Editura Polirom, Iasi 1995;
   2. Bebe Mihaiescu. A face dragoste aproape perfect Editura Humanitas, Bucuresti, 2003;
   3. John Gray, Marte si Venus in dormitor, Editura Vremea, Bucuresti, 1998;
   4. Spence, S.H. (1991) . Psychosexual Therapy. A cognitive-behavioural approach. London Chapman and Hall;
   5. http://psihosexologie.eu;
   6. Dictionar de psihiatrie si psihopatologie clinica, Bucuresti, 1998;
   7. W. Stekel, Psihologia eroticii feminine, Editura trei, Bucuresti, 1997;
   8. W. Rech, Functia orgasmului, Editura trei, Bucuresti, 1995;
   9. C. Neamtu, Elemente de psihosexologie, Iasi, 2004;
   10. W. H. Masters, V.E. Johson, Despre dragoste si sex, (trad. rus.), Moscova, 2000;
   11. S. Schnabl, Barbatul si femeia – relatii intime, Chisinau, 1993. 

---

Toate articolele de pe acest website sunt oferite in scop informativ si nu pot inlocui sfatul medicului dumneavoastra. Psiholog Galati Lucretia Preda – Cabinet Individual de Psihologie Bucuresti nu este responsabil pentru diagnosticul pus de catre un utilizator pe baza continutului acestui site. Consultati intotdeauna medicul atunci cand aveti probleme legate de sanatatea dumneavoastra. 

Psiolog Galati

Cabinet Psihologie Galati / Programari-0740226826

---