Sindromul Asperger – aspecte generale si obiective terapeutice

Tulburarea Asperger este o formă de autism care afectează modul în care persoana înțelege lumea, procesează informațiile și se raportează la ceilalți. Elementele esențiale ale acestei tulburări le constituie deteriorarea semnificativă la nivelul a trei domenii principale – comunicare socială, interacțiune socială și imaginație socială – precum și dezvoltarea unor patternuri repetitive, restrânse, de comportament, interese și activități.

De îndată ce întâlnim o persoană, tendința normală este aceea de a face judecăți despre aceasta. Deducem, din expresia facială, tonul vocii și limbajul corporal, dacă acea persoană este fericită sau tristă și răspundem în consecință. Toate aceste semnale pe care majoritatea dintre noi le percepe cu ușurință pot fi mai dificil de interpretat de către persoanele afectate de tulburarea Asperger, ceea ce înseamnă că le este mai greu să comunice și să interacționeze cu ceilalți, fapt ce poate duce la niveluri ridicate de anxietate și confuzie. Nu putem afirma despre cineva că este afectat de această tulburare doar ghidându-ne după aparențe, întrucât sindromul Asperger este considerat o „deficiență ascunsă”.

În continuare, vor fi detaliate toate aceste deteriorări din cele trei domenii principale de dificultate, cunoscute sub denumirea de „triada de deficiențe”.

Deteriorări în planul comunicării sociale

În ceea ce privește deteriorările la nivelul comunicării sociale, persoanele cu tulburare Asperger prezintă dificultăți în:

• Manifestarea comportamentelor nonverbale, cum ar fi: privitul în față, expresia facială, postura corporală, gesturile de reglare a interacțiunilor sociale;
• Înțelegerea gesturilor, expresiilor faciale sau tonalității vocii persoanelor cu care intră în contact;
• Inițierea și încheierea unei conversații;
• Alegerea subiectelor de discuție;
• Folosirea unor cuvinte sau fraze complexe fără să înțeleagă pe deplin sensul acestora;
• Înțelegerea glumelor, metaforelor sau sarcasmului.

Deteriorări în planul interacțiunilor sociale

Cu toate că multe dintre aceste persoane doresc să fie sociabile, au însă dificultăți în inițierea și menținerea relațiilor, fapt generator de anxietate. Dificultățile din domeniul interacțiunilor sociale implică:

• Eforturi considerabile în a lega și menține prieteniile;
• Neînțelegerea acelor reguli nescrise care, pentru majoritatea dintre noi, sunt atât de clare încât nu este necesar să ne gândim la ele (de exemplu, pot deschide subiecte nepotrivite de conversație sau pot sta mult prea aproape de o persoană);
• Retragerea, distanțarea, părând neinteresați de restul lumii;
• Adoptarea anumitor comportamente considerate nepotrivite.

Interesul față de stabilirea relațiilor sociale poate crește la vârsta adolescenței, pe măsură ce persoana își însușește câteva modalități mai adaptate de a răspunde la dificultățile lor. De exemplu, poate învăța să aplice rutine sau reguli explicite în anumite situații stresante.

Deteriorări în planul imaginației sociale

Sindromul Asperger este o tulburare continuă și durează toată viața. Copilul poate avea capacități verbale bune, fapt ce poate înșela persoanele de îngrijire primară sau educatorii, aceștia concentrându-se mai mult asupra aptitudinilor verbale ale copilului, în detrimentul altor domenii (în special adaptarea socială).

Aceste persoane pot fi imaginative în utilizarea convențională a cuvântului (mulți sunt scriitori, artiști, muzicieni), însă pot prezenta dificultăți în ceea ce privește imaginația socială, ce includ:

• Imaginarea cu greutate a rezultatelor alternative la diverse situații;
• Imposibilitatea de a prezice ce se va întâmpla în continuare;
• Incapacitatea de a înțelege și interpreta ceea ce gândesc, simt sau fac alte persoane;
• Pierd mesajele subtile transmise de ceilalți prin intermediul expresiei faciale și al limbajului nonverbal;
• Dispun de o gamă limitată de activități imaginative pe care le respectă în mod repetat și rigid (de exemplu, își aliniază jucăriile sau colecționează diverse lucruri);
• Le este imposibil să se joace „să ne prefacem că…”, preferând subiecte înrădăcinate în logică și sisteme (cum ar fi matematica).

Caracteristicile sindromului Asperger variază de la o persoană la alta, dar, la fel ca în cele trei domenii sus-menționate, persoanele afectate mai pot manifesta o preocupare exacerbata pentru rutină, în sensul că nu se abat de la o serie de reguli și ritualuri (de exemplu, insistă întotdeauna să meargă la școală pe același drum sau devin iritate dacă apar schimbări neașteptate în programul zilnic). De multe ori, preferă să-și organizeze ziua după un tipar stabilit. Orice abatere de la program le poate provoca anxietate și supărare.

O altă caracteristică este legată de interesele speciale manifestate de indivizii cu tulburare Asperger. Aceștia pot dezvolta un interes (uneori obsesiv) pentru un hobby. Uneori, interesele se mențin pe parcursul întregii vieți, alteori sunt înlocuite. De exemplu, o persoană poate învăța tot ceea ce este de știut despre calculatoare sau trenuri, devenind expert în aceste domenii de interes.

Dificultățile senzoriale reprezintă o altă manifestare specifică acestui sindrom și se referă la unul sau la toate simțurile (vedere, gust, miros, atingere, sunet), gradul de dificultate variind de la un individ la altul. Cel mai frecvent, simțurile sunt fie intensificate, fie slab dezvoltate (lumini puternice, zgomote, mirosuri copleșitoare).

Diagnosticul tulburării Asperger

Întrucât sindromul Asperger variază foarte mult de la un individ la altul, diagnosticarea poate fi dificil de realizat. Traseul tipic pentru a obține un diagnostic este vizita la un psiholog clinician, un psihiatru sau, în cazul copiilor, la medicul pediatru.

Diagnosticarea acestei tulburări ajută atât individul, cât și familia acestuia, cercul de prieteni, educatorii, colegii, să înțeleagă mai bine și să gestioneze nevoile și comportamentul lui și, totodată, oferă individului șansa de a beneficia de asistență de specialitate sau de a găsi un loc de muncă potrivit.

Există tratament?

În prezent, nu există niciun „leac” și niciun tratament specific pentru tulburarea Asperger. Copiii cu sindrom Asperger vor deveni adulți cu sindrom Asperger.

Cu toate acestea, datorită informațiilor pe care le deținem în prezent, indivizii beneficiază de mai multe oportunități pentru a-și atinge potențialul maxim. Terapia își propune îmbunătățirea calității vieții unei astfel de persoane și poate include intervenții bazate pe comunicare și terapie comportamentală. Terapia ideală trebuie să urmărească abordarea celor trei simptome de bază: abilitățile de comunicare, ritualurile obsesive sau repetitive și îndemânarea fizică.

Un program terapeutic eficient are la bază interesele copilului, oferind un program previzibil, învățarea sarcinilor ca pe o serie de pași simpli, implicarea copilului în activități foarte structurate și oferirea întăririi comportamentelor pozitive.

Cu o terapie eficientă, copiii cu tulburare Asperger pot învăța să facă față propriei dizabilități, își pot dezvolta abilitățile sociale, iar adulții pot fi capabili să lucreze cu succes în locuri de muncă obișnuite, cu toate că vor continua să aibă nevoie de încurajare și sprijin moral pentru a menține o viață independentă. Cu sprijinul corect, persoanele cu sindrom Asperger pot duce o viață completă și independentă.

Referințe

• Manualul de diagnostic și statistică a tulburărilor mentale, ediția a patra, Editura Asociației Psihiatrilor Liberi din România, București, 2003.

Toate articolele de pe acest website sunt oferite în scop informativ și nu pot înlocui sfatul medicului dumneavoastră. Psiholog Galați Lucreția Preda-Rodeanu – Cabinet Individual de Psihologie nu este responsabil pentru diagnosticul pus de către un utilizator pe baza conținutului acestui site. Consultați întotdeauna medicul atunci când aveți probleme legate de sănătatea dumneavoastră.