Sindromul oboselii cronice
Sindromul oboselii cronice este adesea caracterizat prin oboseală intensă și epuizare, prin deteriorări la nivelul memoriei și capacității de concentrare, asociate cu un sentiment general de disconfort și lipsa stării de bine. Deși oricine poate suferi de această afecțiune, sindromul are o frecvență mai mare în rândul femeilor și, de obicei, debutează în jurul vârstei de 40 de ani.
Care sunt simptomele în sindromul oboselii cronice?
Sindromul de oboseală cronică trebuie diferențiat de alte afecțiuni medicale similare al căror simptom major îl constituie oboseala cronică (de exemplu, fibromialgie, mononucleoză cronică, probleme neurologice, sensibilitate la anumite produse chimice). Alte boli și afecțiuni tratabile care pot avea ca simptom oboseala cronică, printre multe altele, includ hipotiroidismul, cancerul, bolile autoimune, problemele glandei suprarenale, infecțiile acute sau cronice, obezitatea, apneea în somn, narcolepsia, reacțiile la medicamente, tulburările hormonale, schizofrenia, tulburarea bipolară, tulburările de alimentație, depresia, consumul de alcool și abuzul de substanțe.
Pentru a fi diagnosticat, pacientul trebuie să prezinte patru sau mai multe dintre următoarele simptome:
- oboseală cronică severă de cel puțin 6 luni;
- depreciere considerabilă la nivelul capacității de concentrare și a memoriei de scurtă durată;
- dureri în gât, ganglioni limfatici în gât sau axile;
- dureri musculare inexplicabile;
- dureri articulare fără umflarea sau înroșirea pielii;
- dureri de cap;
- stare generală de rău care durează mai mult de 24 de ore după un efort depus;
- probleme de somn.
Multe dintre simptomele menționate se suprapun cu cele prezente în depresie, cum ar fi dificultățile de concentrare, oboseala extremă și tulburările de somn; cu toate acestea, simptomele fizice care caracterizează acest sindrom sunt concludente în diagnosticul diferențial. Mulți pacienți prezintă simptome suplimentare care, în funcție de gravitatea lor, pot umbri criteriile de simptome ale sindromului de oboseală cronică. Aceste simptome includ:
- dureri în piept;
- dureri abdominale;
- dificultăți de respirație, tuse cronică;
- diaree, greață, transpirații nocturne;
- rigiditate musculară și durere a maxilarului;
- vedere dublă;
- probleme psihologice, cum ar fi atacuri de panică, anxietate și depresie.
Nu există niciun test de laborator care poate da un diagnostic definitiv de sindrom al oboselii cronice și nu există semne fizice care identifică în mod specific acest sindrom. Prin urmare, boala este diagnosticată prin excluderea altor boli care pot determina simptomele enumerate mai sus (diagnostic diferențial), stabilite de comisia de experți în 1994. Înainte de a fi diagnosticați cu sindromul oboselii cronice, pacienții trebuie să se supună unei baterii extinse de teste pentru a exclude alte boli.
Beneficiile psihoterapiei în sindromul oboselii cronice
În prezent, nu există niciun tratament pentru sindromul oboselii cronice, terapia fiind destinată, în primul rând, gestionării simptomelor și acordării de ajutor pacientului pentru a se adapta la viața de zi cu zi. Consilierea psihologică și psihoterapia și-au dovedit eficiența în a acorda ajutor persoanelor afectate de oboseala cronică, atât în sensul gestionării simptomelor, cât și în depășirea problemelor psihologice și emoționale asociate.
În general, stresul, furia, teama, frustrarea și sentimentele de neputință pot exacerba toate simptomele, conducând la un cerc vicios care poate fi rupt prin intermediul psihoterapiei. În timpul terapiei, aceste emoții puternice și complexe pot fi destrămate, pacientul ajungând să dezvolte strategii eficiente de adaptare pentru a-și schimba modul în care gândește, se simte și se comportă.
Identificând împreună cu psihologul gândurile și comportamentele care duc la nefericire, pacientul își poate dezvolta sentimentul de control asupra propriilor stări și, totodată, își poate gestiona simptomele mai eficient. Psihologul îl poate sprijini în îndeplinirea propriilor obiective, inclusiv în modificarea stilului de viață, și îl poate învăța tehnici de relaxare în scopul de a depăși anumite aspecte dureroase ale oboselii cronice.
Pe parcursul terapiei, psihologul poate utiliza abordări specifice, ca de exemplu terapia cognitiv-comportamentală, care și-a dovedit eficiența în reducerea stresului ce caracterizează acest sindrom, sau poate combina mai multe abordări psihoterapeutice, adaptând terapia la nevoile specifice ale fiecărui pacient. În unele cazuri, poate fi folosit și tratamentul medicamentos pentru a facilita eficacitatea psihoterapiei.
Ce își propune psihoterapia?
- Modificarea tiparelor de gândire și comportament care agravează simptomele;
- Terapia tulburărilor asociate (depresie, anxietate, stres);
- Învățarea unor tehnici de relaxare și a altor strategii eficiente;
- Sprijin în schimbarea stilului de viață.
Programarea neuro-lingvistică și hipnoterapia pot fi utilizate în combinație cu alte tehnici psihoterapeutice și cu tratamentul medicamentos pentru a ajuta la abordarea unor aspecte ale bolii, cum ar fi: stima de sine, motivația, amintirea unei traume, precum și a altor simptome secundare. Pacientul va fi ajutat să își rezolve conflictele interioare, problemele de relaționare sau orice alte probleme care ar putea constitui cauze ale emoțiilor negative.
Poate fi prevenit sindromul oboselii cronice?
În prezent, nu există metode cunoscute pentru a preveni sindromul de oboseală cronică. Dezvoltarea unor metode eficiente de prevenire este blocată din cauza absenței informațiilor cu privire la cauza acestei afecțiuni. Cei mai mulți experți și medici dau recomandări generale, cum ar fi adoptarea unui stil de viață sănătos, deoarece nu există metode specifice de prevenire.
Exemple de astfel de recomandări sunt: evitarea infecțiilor virale, diminuarea stresului de zi cu zi, respectarea orelor de somn, dieta sănătoasă, împreună cu evitarea toxinelor din mediu etc. Acestea sunt câteva dintre recomandările majorității clinicienilor ca posibile modalități de reducere a riscului de a dezvolta simptome ale oboselii cronice.
Referințe:
- Dicționar de psihiatrie și psihopatologie clinică, București, 1998;
- Manual de diagnostic și statistică a tulburărilor mentale, ediția a patra, Editura Asociației Psihiatrilor Liberi, București, 2003.
Toate articolele de pe acest website sunt oferite în scop informativ și nu pot înlocui sfatul medicului dumneavoastră. Psiholog Lucreția Preda-Rodeanu – Cabinet Individual de Psihologie Galați nu este responsabil pentru diagnosticul pus de către un utilizator pe baza conținutului acestui site. Consultați întotdeauna medicul atunci când aveți probleme legate de sănătatea dumneavoastră.