Tulburarile mintale la copii: diagnostic, cauze, tratament, prevenire

Termenul de „tulburare mintală” nu este în întregime corect, având în vedere că sunt implicați o serie de factori în dezvoltarea unei astfel de tulburări (de ex., ereditatea, chimia creierului). Ca atare, multe dintre aceste tulburări pot fi tratate eficient cu medicație, psihoterapie sau o combinație dintre cele două.

Identificarea unei tulburări mintale la un copil poate fi dificil de realizat pentru furnizorii de servicii medicale. Pe parcursul dezvoltării lor, fiecare copil, pe de o parte, experimentează o serie de schimbări în plan fizic, mental și emoțional și, pe de altă parte, se află într-un proces permanent de învățare despre cum să facă față situațiilor cu care se confruntă în viața de zi cu zi, despre cum să se adapteze, despre cum să relaționeze cu lumea înconjurătoare, maturizându-se în ritmul propriu.

Ceea ce este considerat normal la copii se încadrează într-o gamă largă de comportamente și abilități. De aceea, orice diagnostic de tulburare mintală trebuie să ia în considerare funcționarea copilului acasă, în sânul familiei, la școală, cu colegii, precum și aspecte legate de vârstă și simptome.

Cele mai frecvente tulburări mintale la copii

Există mai multe tipuri de tulburări mintale care pot afecta copiii și adolescenții, și anume:

• Tulburările anxioase: copilul răspunde la anumite situații cu frică sau groază, simptomele fizice incluzând puls ridicat și transpirație;
• Tulburări de atenție și hiperactivitate (ADHD): copilul prezintă probleme de concentrare, pare că nu poate finaliza o sarcină simplă, este ușor de plictisit, tinde să se foiască și să își schimbe locul în mod constant și este impulsiv (nu gândește înainte de a acționa);
• Tulburări de comportament: copilul are tendința de a sfida regulile, adoptând un comportament perturbator în mediile organizate (cum ar fi școala);
• Tulburări pervazive de dezvoltare: copilul este confuz în gândirea lui și, în general, are probleme în a înțelege lumea din jurul lui;
• Tulburări de alimentație: implică emoții și atitudini intense, precum și comportamente neobișnuite asociate cu greutatea și alimentația;
• Tulburări de eliminare: afectează comportamentul legat de folosirea toaletei; enurezisul este cea mai frecventă tulburare de acest gen;
• Tulburări de dispoziție: implică sentimente persistente de tristețe, schimbarea rapidă a stării de spirit; în această categorie sunt incluse depresia și tulburarea bipolară;
• Tulburări de învățare și comunicare: copilul are dificultăți în stocarea și prelucrarea informațiilor, precum și cu privire la gândurile și ideile lor;
• Schizofrenia: implică distorsiuni la nivelul percepției și gândurilor;
• Ticuri: copilul efectuează, în mod repetat și brusc, anumite mișcări și sunete numite ticuri involuntare și, de multe ori, lipsite de sens.

Unele dintre aceste afecțiuni, ca de exemplu tulburările anxioase, de alimentație, de dispoziție sau schizofrenia, pot apărea atât la adult, cât și la copil. Altele încep în copilărie și pot continua la vârsta maturității. Un copil poate prezenta, de asemenea, mai mult de o tulburare.

Simptomele tulburărilor mintale la copii

Acestea depind de tipul de boală, dar unele dintre simptomele generale includ:

• Abuz de droguri și/sau alcool;
• Incapacitatea de a face față problemelor de zi cu zi;
• Modificări ale obiceiurilor alimentare;
• Probleme de somn;
• Plângeri excesive de boli fizice;
• Sfidarea autorității, chiulul de la școală, furtul;
• Frica intensă de a câștiga în greutate;
• Stare de spirit negativă de lungă durată, adesea însoțită de lipsa poftei de mâncare și gânduri de moarte;
• Izbucniri frecvente de furie;
• Modificări ale performanțelor școlare;
• Pierderea interesului pentru activități de care, de obicei, se bucura;
• Creșterea semnificativă a timpului petrecut singur;
• Îngrijorări excesive;
• Hiperactivitate;
• Coșmaruri, somn agitat;
• Comportament agresiv, nesupunere, încăpățânare;
• Halucinații.

Cauzele tulburărilor mintale la copii

Nu se cunosc cauzele exacte ale celor mai multe tulburări mintale, dar cercetările sugerează că există o combinație de factori care ar putea fi implicați, cum ar fi: ereditate, biologie, traume psihologice și stres.

• Ereditatea: multe dintre tulburările mintale ar putea fi transmise de la părinți la copii prin intermediul genelor.
• Cauze biologice: unele tulburări au fost legate de substanțe chimice speciale de la nivelul creierului, numite neurotransmițători. Aceștia ajută celulele nervoase din creier să comunice una cu cealaltă. În cazul în care aceste substanțe chimice sunt în dezechilibru sau nu funcționează corect, mesajele nu s-ar putea transmite corect prin creier, ceea ce duce la simptome.
• Trauma psihologică: unele tulburări ar putea fi declanșate de traume, cum ar fi abuzul sexual, fizic, emoțional, neglijarea, pierderea unui părinte etc.
• Stresul: evenimentele stresante sau traumatizante pot declanșa o tulburare la un copil cu vulnerabilitate la astfel de afecțiuni.

Diagnosticul tulburării mintale la copii

Diagnosticarea poate fi deosebit de dificilă, în ciuda semnelor și simptomelor pe care le poate prezenta copilul, deoarece există o serie de comportamente considerate simptome ale unei tulburări mintale (timiditate, nervozitate, obiceiuri alimentare ciudate, izbucniri temperamentale) care pot să apară și ca parte a unei dezvoltări normale a copilului.

Comportamentele devin simptome atunci când apar foarte des, durează o lungă perioadă de timp, apar la o vârstă neobișnuită și provoacă perturbări semnificative în viața copilului (familie, școală, mediu social).

Chiar dacă nu există teste de laborator pentru a diagnostica aceste tulburări, medicul poate efectua o serie de teste pentru a exclude bolile fizice și efectele secundare ale unor medicamente. Dacă nu este identificată nicio boală fizică, examinarea copilului va continua la un specialist în sănătate mintală (psihiatru, psiholog), care va folosi interviuri și instrumente special concepute pentru a evalua un copil cu tulburare mintală.

Tratament

În prezent, multe dintre opțiunile de tratament utilizate pentru copii, inclusiv medicația, sunt identice cu cele folosite în cazul adulților, dar cu dozare diferită. Cele mai frecvente opțiuni includ:

• Medicație: antipsihotice, antidepresive, anxiolitice, stimulente;
• Psihoterapie: de suport, cognitiv-comportamentală, de familie, de grup, terapii creative (prin artă, joc) etc.

Efectele secundare ale medicației

Unele medicamente au diferite efecte secundare, iar unii copii nu tolerează anumite medicamente. Deși unele medicamente utilizate în tratamentul tulburărilor psihice la copii sunt, în general, considerate sigure, medicul ar putea avea nevoie să schimbe medicația sau dozajul, cu scopul de a minimiza aceste efecte. Acest lucru poate presupune un lung șir de încercări/erori pentru a descoperi medicația care funcționează cel mai bine pentru fiecare copil în parte.

Perspectivele copiilor cu tulburări mintale

Netratate, multe tulburări mintale pot continua la maturitate și pot crea probleme în toate domeniile vieții de adult ale persoanelor. Acestea prezintă un risc mai mare în ceea ce privește consumul de alcool, droguri, comportament violent sau autodistructiv, inclusiv suicid. Tratate corespunzător, mulți copii se pot recupera pe deplin sau își pot controla cu succes simptomele.

Cercetări

Până în prezent, cele mai multe cercetări în domeniul sănătății mintale s-au axat pe adulți. Cu toate acestea, comunitatea științifică din acest domeniu a început să se concentreze și asupra bolilor mintale la copii. Cercetătorii privesc dezvoltarea copilului în termeni de normalitate și anormalitate, încercând să înțeleagă modul în care factorii care influențează dezvoltarea pot avea un impact asupra sănătății mintale. O atenție deosebită este acordată identificării factorilor de risc care cresc șansele unui copil de a dezvolta o tulburare mintală.

Prevenire

Cele mai multe tulburări mintale sunt cauzate de o combinație de factori și nu pot fi prevenite. Cu toate acestea, dacă simptomele sunt recunoscute din timp și tratamentul este început mai devreme, multe dintre efectele unei tulburări mintale pot fi prevenite sau, cel puțin, minimalizate.

Referințe

• Manual de diagnostic și statistică a tulburărilor mentale, ediția a patra, Editura Asociației Psihiatrilor Liberi din România, București, 2003.

Toate articolele de pe acest website sunt oferite în scop informativ și nu pot înlocui sfatul medicului dumneavoastră. Psiholog Lucreția Preda-Rodeanu – Cabinet Individual de Psihologie Galați nu este responsabil pentru diagnosticul pus de către un utilizator pe baza conținutului acestui site. Consultați întotdeauna medicul atunci când aveți probleme legate de sănătatea dumneavoastră.