Anxietatea este o emoție normală și firească, care face parte din mecanismele naturale de protecție ale organismului. În anumite situații, ea ne ajută să fim mai atenți, mai prudenți și mai pregătiți pentru a face față posibilelor pericole.
În doze moderate, anxietatea poate fi chiar utilă: ne motivează să anticipăm riscurile și să luăm decizii mai responsabile. Problema apare atunci când îngrijorarea devine excesivă, constantă și greu de controlat.
Persoanele anxioase descriu adesea gânduri precum:
„Lumea este plină de pericole și trebuie să fiu mereu atent.”
„Dacă sunt suficient de prudent, pot evita orice problemă.”
„Problema mea este că îmi fac prea multe griji.”
„Uneori mă îngrijorez din orice.”
„Nu cred că voi reuși vreodată să nu-mi mai fac griji.”
„Simt că mă îngrijorez tot timpul.”
Unele persoane au o tendință mai pronunțată de a anticipa pericole și de a analiza constant riscurile. Această predispoziție poate face parte din structura personalității.
anticipare anxioasă a situațiilor viitoare
atenție exagerată acordată riscurilor
tensiune interioară persistentă
griji frecvente și intense pentru sine sau pentru cei apropiați
hipervigilență față de potențiale probleme sau pericole
dorința de a controla lucrurile până în cele mai mici detalii pentru a evita situații neplăcute
În anumite contexte, aceste trăsături pot avea și beneficii:
capacitate bună de anticipare a problemelor
prudență în luarea deciziilor
responsabilitate și conștiinciozitate
atenție la detalii
performanță profesională ridicată în domenii care implică analiză și planificare
Atunci când anxietatea devine excesivă, ea poate duce la:
tensiune psihică constantă
oboseală și epuizare
dificultăți de relaxare
scăderea calității vieții
Tulburarea de anxietate generalizată se caracterizează prin îngrijorări persistente și greu de controlat, legate de multiple aspecte ale vieții.
Îngrijorări excesive
Persoana se gândește constant la posibile probleme sau scenarii negative.
Hipervigilență
Există o stare permanentă de alertă, care poate include:
iritabilitate
dificultăți de concentrare
tulburări de somn
senzația de tensiune continuă
Tensiune musculară
Pot apărea:
oboseală persistentă
dureri musculare
contracturi ale maxilarului sau umerilor
Activare crescută a sistemului nervos autonom
Acest lucru poate produce simptome fizice precum:
palpitații
transpirații
senzația de „nod în gât”
nevoia frecventă de a urina
bufeuri sau senzații de amețeală
În multe cazuri, tratamentul anxietății implică o combinație între psihoterapie și tratament medicamentos. Această abordare poate fi mai eficientă decât utilizarea separată a fiecăreia dintre metode.
Medicația este prescrisă de medicul psihiatru și poate include două categorii principale:
acțiune rapidă
efect calmant imediat
ușor de utilizat în situații acute
pot provoca somnolență
pot afecta temporar memoria și concentrarea
utilizarea prelungită poate produce dependență
eficiență limitată în formele severe de anxietate
eficiente în multe tulburări anxioase
nu produc dependență
pot trata și simptomele depresive asociate
efectul apare după câteva săptămâni de tratament
la început pot crește temporar anxietatea
nu sunt eficiente în toate cazurile
Psihoterapia reprezintă un element esențial în tratamentul anxietății și urmărește mai multe obiective importante:
învățarea unor tehnici de relaxare pentru controlul reacțiilor anxioase
restructurarea gândurilor anxioase și evaluarea realistă a riscurilor
explorarea cauzelor profunde ale stresului și anxietății
identificarea tiparelor de gândire și comportament care mențin anxietatea
dezvoltarea unei mai bune înțelegeri de sine
construirea unor strategii sănătoase de adaptare la stres
învățarea unor tehnici și instrumente utile pe termen lung
utilizarea unor metode de reducere a stresului, precum exerciții de relaxare sau tehnici de autohipnoză
Psihoterapia oferă persoanei posibilitatea de a înțelege mai bine mecanismele anxietății și de a învăța modalități eficiente de a-și recăpăta echilibrul emoțional și controlul asupra propriei vieți.
Leave a Reply